Lacrimile timpului

Autor:Livia Bătăiosu

Lacrimile timpului șterg urma pașilor tăi
Și lasă infinitul să-nflorească,
Din umezeala secundelor ochilor mei,
Ce nu-ndrăznesc să mai clipească.

Pe tâmple ce dor se cațără timpul,
Să-ngroape adevărul ce-mi scutură trupul,
Lăsând infinitul să zacă în mine,
Să-ngroape trecutul, să-ngroape un...TINE.

Timpul în lacrimi joacă si zburdă,
Pe ochi-mi lăsând o caldă cenusă,
Din sufletu-mi ars, din inima-mi plânsă,
În brațele lui mă las azi, sedusă.


O lacrima caldă a timpului sunt,
Ce șterge urma pașilor tăi,
Pășesc pe cărări, alerg pe alei,
Sunt infinit, iar tu, urma pașilor mei.

Mai stai...

Autor: Livia Bătăiosu


Mai stai să mai strivim o clipă,
Cu trupurile noastre încordate,
Să o strivim până ce pică,
În lacrimi si frânturi, necontrolate.

În palme umede să strângem timpul,
În palme ce se-mpreunează tresărind,
Să strivim clipa, grea ca plumbul,
Ce-n inimă de atâta vreme îl simțim.

O clipă să strivim în gene copleșite,
De lacrimi, dor și rugăminți,
O clipă care roade ca un cari în lemne putrezite,
Mai stai, oprește timpul în clipele fierbinți.

Două pete

Autor:Livia Bătăiosu

Timpul dintre noi se dilată
Și ne strivește,
Transformându-ne in două pete
Lățite pe zidul asteptării,
Doi poli ce caută cu disperare
O potecă spre un punct
Unde timpul se comprimă,
Dispare, strivit de dorința revederii.

Dorintă cu trup de liană
Ce se unduie
Între cele două puncte,
Nepăsându-i de timp, șerpuiește,
Biciuind două suflete sufocate
De greutatea timpului,
De lipsa lui,
Doi poli ce-și doresc aceeași lună,
Același soare și același cer.

Două pete, același vis:
Abisul să-l înfrunte ținându-se de mână,
Fără să le pese că timpul
Se dilată...se comprimă...

Încă o secundă

Autor:Livia Bătăiosu

Înc-o secundă și e zece fix,
Încă o lacrimă se furișează-ncet,
Pe sub sărutul ce-l primesc
De nicăieri…plâng și aștept.

Înc-o secundă, o clipă doar a mea,
Când zambetul va șterge lacrima,
Când secunde mii, doar fericire,
Voi avea mereu numai pentru mine.

Înc-o secundă și-i amiază,
O melodie curge lin spre ochii ce visează,
Cuvinte calde susură trecând
Spre inima ce-mi plange, spre gândul suferind.

Secunda a trecut, aștept din nou o oră,
Ce-o va împlini secunda care vine,
Încă o secundă nesomnul să mi-l șteargă,
Ce m-a cuprins în noapte în grele cuvinte.

Curând…înc-o secundă-mi va cuprinde,
În spațiu și în timp un zâmbet-fericire
Și voi uita secundele plângând,
Ce trec atât de greu, vor fi doar amintire.

În mii de feluri

Autor:Livia Bătăiosu

În mii de feluri ți-am văzut lumina
Dar, azi o văd atât de pală
Și-n tot atâtea ți-am simțit căldura
Dar, azi e ca piatra în răceală.

Te simt departe peste mii de ani,
Te zbați in propriul întuneric,
În mii de feluri mi te-arăți
De am pierdut sirul numeric.

Și te-am dorit în tot atâtea mii
De zile, ore si minute nesfârșite,
De ce nu poți din nou să fii,
Doar pentru mine-n mii de feluri diferite?

Adânc te simt și parcă mii de ani,
Am trăit doar pentru tine, suflet,
Ce mi-ai zdrobit ființa-n așchii mii,
Mii de țepușe otrăvite.

Și încă te aștept în mii de anotimpuri,
Toate primăveri cu adieri înmiresmate,
Și-n puritatea ploilor cu picuri,
Ce fața cu blândețe or să-mi scalde.

În mii de feluri vei simți iubirea,
Căci luna te va ocroti…întruna,
Iar miile de stele cu una între ele
Te va iubi etern, în mii de feluri…totdeauna.

Ieri,azi,mâine

Autor:Livia Bătăiosu

Necunoscut, mister, speranță, viață,
Ce poate oare să-mi aducă,
Ziua de azi ce mi se așterne-n față,
Ca un covor ce soarele îl calcă?


Ce poate fi azi și n-a fost ieri?
Poate începuturi sau alte noi cărări.,
Ori drumuri închise fără ieșiri,
Ori poate nimic ca și ziua de ieri.

Poate ziua de mâine s-aduca ce azi n-a adus?
Ori maine va fi tot ziua de azi,
Cum ziua de azi e ziua de ieri,
Iar eu rătăcesc pe aceleași cărări.

Că este ieri, azi sau mâine,
Sunt aceleași zile pentru mine.
Ce-ar putea să mai aducă,
Într-un fel să mă surprindă?

Doar timpul

Autor: Livia Bătăiosu

Doar timpu-mi va deschide ochii
Și-mi va închide rănile adânci.
Tot el la întrebări îmi va răspunde
Și voi afla ce îmi ascunde.

Doar timpul poate să renasca
Ce-n timp s-a risipit sau a murit,
El poate vieții să vorbească
Sau poate tace până la sfârșit.

Fuiorul lui se scurge-ncet
Împletind o plasă-n jurul meu
Și ma îmbracă-ntr-un veșmânt
Prin care să respir și eu.

Multe-mi ia și multe îmi aduce,
Doar timpul știe cum și cât
De grea-i povara ce-o pot duce,
Pe al meu spate gârbovit.

Gârbovit de timpul aspru petrecut
Și arcuit de biciul zilelor nefaste,
Pot spune însă că timp am avut,
Să le trăiesc ș-apoi să uit de toate.

Doar timpul pare a-mi fi prieten
Dar, și dușman necrutător,
Nu-l pot îndepărta, nici să-l apropii,
Sunt prinsă-n firul din fuior.

Secunda trece

Autor: Livia Bătăiosu

Trec secundele pe langă mine,
Minute, zile-nșiruite.
Nu știu ce zi poate fi mâine,
Poate că-i luni sau poate vineri.

Secunda e atât de mică
Și trece…nici măcar nu-mi pasă.
Se adună în minute.
În ore n-o să se oprească.

Se duce-n zile și în ani,
În secole și în milenii.
Mie nu-mi pasă dacă-i azi sau ieri,
Las-o să treacă, ducă-se în vremuri.

Ea ticăie, ar vrea să mă trezească.
Eu o ignor. Nu-mi pasă de ea.
Vrea cu orice preț să mă târască,
În viața ce n-o vreau și mi-o dă ea.

Nu vreau secunde, zile nici minute.
Nu le doresc, nu-mi trebuiesc.
Am trăit și așa prea multe,
Acum deja, mă plictisesc.

Și dacă mâine

Autor: Livia Bătăiosu

Și dacă mâine n-aș simți,
Nu e nimic. Eu am atins
Și lucruri rele și cuminți.
Eu le-am trăit din plin, intens.

Și dacă mâine aș amuți.
N-aș dispera pentru că știu,
Cei dragi cu drag ma vor simți,
Și asta-i tot ce vreau.

Și dacă mâine aș orbi,
Cu ochii minții aș vedea.
Nu m-aș ascunde, aș vorbi,
Cu cei iubiți din preajma mea.

Si daca maine aș asurzi,
Nici asta nu m-ar doborî.
Pe buze eu tot aș citi.
Suflet cât am aș birui.

Și dacă mâine va veni sfârșitul,
N-aș plânge nici n-aș regreta.
Am încercat și am avut în viață totul
Și ce n-am vrut mi-a adus ea.

De mână cu timpul

Autor: Livia Bătăiosu

Merg în același sens cu timpul
Și-aș vrea din răsputeri chiar să-l întrec,
S-alerg în fața lui și să-mi zăresc destinul,
Să-l las în urma mea, privirea să n-o-ntorc.


Trag timpul după mine, îl târăsc,
Cu nerăbdare vreau să plece în trecut,
S-ajung acolo unde îmi doresc
Apoi, tot ce-am trăit să las …să uit.

Acolo-n timpul meu voi fi fericită,
În acea clipă pentru care m-am născut.
Dintr-o greșeală a vremii am fost rătăcită,
În zilele aceste, tărâm necunoscut.

Tot timpul mă va duce-n ceasul,
În care totu-mi este hărăzit,
Trag vremea după mine, merg pe drumul,
Ce-n față mi se așterne de ore străjuit.

Spre țărmul veșniciei

Autor : Livia Bătăiosu

Spre tărmul veșniciei mă îndrept,
Încet mă-ndrept spre înapoi,
Spre lumea din care-am venit
Cu soare mult și multe flori.

Acolo sper să mi se dea speranța,
Ce-n astă lume am pierdut,
Iar mâna mea iară să țină,
Mai multe mâini ce le-am iubit.

Spre țărmul necunoașterii mă-ndrept,
Merg înainte dar cumva ‘napoi,
Căci vreau sa-ajung la un sfârșit
Ce va începe-n începuturi noi.

Spre țărmul nesfârșitului mă-ndrept,
Spre toate care le-am pierdut
Și caut spre ‘napoi necontenit,
Cumva spre înainte să ajung.

Din întuneric vreau s-ating lumina,
Ce-n față mi se-așează din trecut,
Spre țărmul veșniciei doar cu mila,
De dinaintea răului mă-ndrept.

Merg înainte dar spre înapoi,
Cu pasul iute alergând încet,
Spre tărmul regăsirii de apoi,
Spre lumea unde-am început.




?$

Curând…

Autor : Livia Bătăiosu

Curând…
Stele se vor aduna iar cerul
Va fi al nostru infinit,
Nemărginit ne va fi zborul
Iar taina se va destrăma în răsărit.

Curând…
Vom împărți și zorii
Ce vor scălda sărutul nostru pătimaș,
Catifelat, aroma florii,
Fior de rouă, rece dar gingaș.

Marea cu ale sale valuri
Ne va-mbrăca în spuma veșniciei,
Vom fi un țărm fără de țărmuri,
Vom fi aici și pretutindeni.

Curând…
Surâsul tău îmi va cuprinde gura
Ce-ți spune ne-ncetat…curând..
Vom fi noi doi cuprinși în una
Uitând c-am spus cândva…curând…

Clipe

Autor : Livia Bătăiosu

Ne dorim clipe
Dar, pierdem clipe dorind,
Trec peste noi,
Fără a simți cum și când.

Visăm la clipe
Dar, pierdem clipe visând.
Sperăm la clipe,
Trăim clipe sperând.

Regretăm clipe care-au trecut,
Așteptăm clipe ce n-au venit.
Totul e-n clipa ce-ți va dărui,
Iubirea de-o clipă ce te va împlini.

E destul pentru o viță
De vis și speranță,
O clipă în care ești împlinit.
Întreaga viață îți este cuprinsă,
Într-o clipă în care te simți întregit.

Timpul

Autor: Livia Bătăiosu

Dușman feroce pe care omul,
Nu-l poate învinge nici înșela,
Scobește trupul ca viermele mărul,
Când trece rămâne doar, urma sa.

Iubiri închegate cu multă răbdare,
Roase de timp se vor prăbuși,
Inimi scăldate de sentimente,
Zdrobite în timp și de timp vor sfârși.

Destine frânte într-o secundă,
Vieți curmate de trecerea sa,
El schimbă totul, nu stă, nu ascultă,
De tine sau de altcineva.

Timpul se scurge pe nesimțite,
Nu-l poți întoarce nicicând înapoi.
Rămâi cu gândul c-ai face multe,
De s-ar întoarce timpul la noi.

Rațiunea ne spune:*Luați aminte*.
Dar noi trecem nepăsători,
De ce nu-nțelegem că trupul ucide,
Suflete, inimi și tot ce e-n noi?

Călătoresc prin vremi

Autor:Livia Bătăiosu

Călătoresc prin vremi pe a timpului cărare,
Strivesc secunde-n mâini, minute sub picioare.
Așa apropii ziua în care fericită,
Mă voi înălța, voi renaște din cenușă.

Voi apune-n ani călătorind prin vreme,
Cum soarele în măreția lui apune,
Ca să răsară mai luminos și mai puternic,
Iar mâine, voi străluci ieșind din întuneric.

Sub a mea privire rece îngheț anii,
Ce-mi trec prin fața ochilor, scrâșnind.
De tine măreție pas cu pas m-apropii,
Umbrit e timpul ce se duce alergând.

Un pas a mai rămas sau poate doi,
Puțin din vreme, puțin din clipa de apoi,
Ce cu putere am s-o prind, s-o țin pe loc,
Să fie doar a mea, minune și noroc.

Călătoresc sperând la vremi surâzatoare,
Ce-mi vor aduce ani și clipe înapoi,
Secunde și minute voi trăi, tulburătoare,
Cum mi-am dorit dintotdeauna, doar în doi.

Coroana timpului o voi purta cu măreție
În cinste voi trăi minute, ani și zile.
Călătorind prin vremi gândind că mâine
O clipă doar din veșnicie va fi pentru mine
Și aceeași clipă….pentru tine.

Anii…

Autor: LIVIA BATAIOSU

Un fir de par alb, doua ba chiar trei,
Si cat de multe or mai fi.
Ma uit in urma parca ieri,
Eram copil ca floarea pe campii.

Un rid pe ici, pe colo doua,
Anii urme au lasat necrutatori.
Ca imi doresc o viata noua,
Nu zic NU, dar...suntem muritori.

Cand imi vad chipu-mbatranit,
Ma bucur ca-nauntrul meu,
Nici parul alb si nici un rid,
Nu mi-a atins sufletu-n rau.

Un trup batran dar viu in spirit,
Va-ntineri chiar daca anii care,
L-au chinuit si l-au albit,
Vor incerca sa il doboare.

Si treaca anii inca zece peste mine,
Sufletul viu mi-l voi pastra mereu.
Indiferent de vremea care vine,
Ce lasa urme adanci pe chipul meu.