Autor:Livia Bătăiosu
Timpul dintre noi se dilată
Și ne strivește,
Transformându-ne in două pete
Lățite pe zidul asteptării,
Doi poli ce caută cu disperare
O potecă spre un punct
Unde timpul se comprimă,
Dispare, strivit de dorința revederii.
Dorintă cu trup de liană
Ce se unduie
Între cele două puncte,
Nepasându-i de timp, șerpuiește,
Biciuind două suflete sufocate
De greutatea timpului,
De lipsa lui,
Doi poli ce-și doresc aceeași lună,
Același soare și același cer.
Două pete, același vis:
Abisul să-l înfrunte ținându-se de mână,
Fără să le pese că timpul
Se dilată...se comprimă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu