Autor: LIVIA BATAIOSU
Un fir de par alb, doua ba chiar trei,
Si cat de multe or mai fi.
Ma uit in urma parca ieri,
Eram copil ca floarea pe campii.
Un rid pe ici, pe colo doua,
Anii urme au lasat necrutatori.
Ca imi doresc o viata noua,
Nu zic NU, dar...suntem muritori.
Cand imi vad chipu-mbatranit,
Ma bucur ca-nauntrul meu,
Nici parul alb si nici un rid,
Nu mi-a atins sufletu-n rau.
Un trup batran dar viu in spirit,
Va-ntineri chiar daca anii care,
L-au chinuit si l-au albit,
Vor incerca sa il doboare.
Si treaca anii inca zece peste mine,
Sufletul viu mi-l voi pastra mereu.
Indiferent de vremea care vine,
Ce lasa urme adanci pe chipul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu