Autor : Livia Bătăiosu
De tine iubire, ce-aduci mulțumire,
Vise în noapte, surâs pe obraz.
Tu alungi ura și aduci bucuria,
Ochi luminezi, ne arunci în extaz.
De tine adiere, ce cu mâini nevăzute,
Cu care pe trupuri te joci, le-nfiori.
Tu mângâi floarea și-i furi savoarea,
Cu tine o porți în dulci alinări.
De tine floare, cu a ta frumusețe
Din care, ochii flămânzi se hranesc,
Tu ești simbolul fragilități,
Îndrăgostiții prin tine vorbesc.
De tine cer, ce ne ridici ochii,
Când ruga din noi se înalță la tine.
Ești o-ntrebare pentru noi pământenii.
Am vrea să-nțelegem ale tale enigme.
De tine soare, căci fără tine,
Am fi reci și n-am izbăvi.
Tu cu lumina și cu căldură,
Ai grijă de noi ca de copii.
De tine apă, esența vieții,
În lipsa ta nimic n-ar trai.
De tine-ntrebare fără de care,
Raspuns nu ar fi, nimic nu am ști.
De lucruri mărunte ce mulți nu le vad,
Rămân nevăzute sperând că-n curând,
Vor fi tot mai mulți din cei care văd,
Îndrăgostiți veșnic de tine-PĂMÂNT-.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu