Timpul

Autor: Livia Bătăiosu

Dușman feroce pe care omul,
Nu-l poate învinge nici înșela,
Scobește trupul ca viermele mărul,
Când trece rămâne doar, urma sa.

Iubiri închegate cu multă răbdare,
Roase de timp se vor prăbuși,
Inimi scăldate de sentimente,
Zdrobite în timp și de timp vor sfârși.

Destine frânte într-o secundă,
Vieți curmate de trecerea sa,
El schimbă totul, nu stă, nu ascultă,
De tine sau de altcineva.

Timpul se scurge pe nesimțite,
Nu-l poți întoarce nicicând înapoi.
Rămâi cu gândul c-ai face multe,
De s-ar întoarce timpul la noi.

Rațiunea ne spune:*Luați aminte*.
Dar noi trecem nepăsători,
De ce nu-nțelegem că trupul ucide,
Suflete, inimi și tot ce e-n noi?