Cântecul lirei

Autor: Livia Bătăiosu

O liră cânta duios cuprinzând,
Inimi ucise în doruri plângând,
Străbate în noapte cu al ei cântec vrăjind,
Gânduri ascunse, scăldate-n venin.

Înduioșează năluci răzvrătite,
Ce-n liniștea nopții sunt regăsite.
Îmblânzește relele iele cu cântecul ei,
Le trimite departe, departe de noi.

Blestemele dorm, vrăjitoarele cântă,
Stelele râd fericite la Lună,
Lira le cântă, cântec de dor,
Puterea le-o ia și vrăjile lor.

Umbrele nopții sunt amorțite,
Lira le cântă ritmuri vrăjite.
Cu șoapta ei le-nsuflețește,
Să simtă iubire, să simtă blândețe.

Și cântă…alungând spirite rele,
Luând coșmarul odata cu ele.
Atinge răul și îl transformă,
În dragoste pură, iubire eternă.

Cu liniște adâncă împodobește,
Întunericul nopții și ne dăruiește,
Vise frumoase în care traim,
În cântecul lirei duios și sublim.