Autor: Livia Bătăiosu
Ce dor nebun mă necăjește!
De ce nu ești cum te credeam?
Aveai atâta frumusețe,
Că nu credeam că ești real.
Găsisem mulți ca tine-n basme
Și îmi doream să întâlnesc,
În lumea asta plină de fantasme,
Unul ca ei, să-l prețuiesc.
Ai apărut la ușa vieții mele,
Când întunericul mă năpădise.
Într-o lumină. Cu ale tale vise,
Tu mai atras, făceam parte din ele.
Eram naivă…te-am crezut.
Că-n dorul tău nebun chiar mă doresti,
Că ai venit pe-al vieții drum,
Ca să te am, să mă iubești.
Te-aș pedepsi cu dor nebun,
Să poți simți și tu trădarea.
Să nu ai liniște nicicum,
În dor nebun să rătăcești aiurea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu