Teiul

Autor: Livia Bătăiosu

Luna-i sus, sub ea e teiul…….

Sub tei noi îmbrățișați .
Era al nostru universul,
Eram atât de-ndrăgostiți.

Cu jurăminte-ntre săruturi,
Iubirea tu mi-o declarai.
Luna, teiul erau martori.
*- Iubirea-i veșnică*, spuneai.

Promisiuni curgeau in valuri,
Sub teiul ce ne ascundea.
Luna strălucea în ochii,
Celui ce mă-mbrățișa.

Stele se jucau în păru-mi,
Mângâiat de vânt și arome.
Mă simțeam stăpâna lumii,
Iar tu, craiul lumii mele.

Flori de tei sub clar de luna…

Tu ai rupt atunci o floare
Mângâiai cu a ei petală,
Ale mele buze care,
Te așteptau cu nerăbdare.

Mana-mi cuprindea mijlocul,
Mă trăgeai înspre abis.
Se-nvârtea cu mine totul,
Eram parte dintr-un vis.

Gura ta flămânda peste,
Ochișori mă saruta.
Inima-mi dansa în ritmuri,
Neștiute atunci de ea.

Flori de tei și juraminte,
Astăzi cred că le-ai uitat.
Eu le am adânc în minte.
Teiul, luna…le-au pastrat.