Autor : Livia Bătăiosu
Când vei veni, voi fi departe,
Cenușa durerii tu vei culege,
Mâinile tale de vină pătate,
De focul tristeții se vor atinge.
Când vei veni, inima mea,
Va fi doar un râu ce va seca.
Vei atinge nisipul și golul din ea,
Atât a ramas la trecerea ta.
Tu vei atinge, când vei veni,
Un trup înghețat cu dorințe ucise.
A mea răceală te va-nțepeni
Și vei trăi numai din vise.
Când vei veni, ochi-ți voi arde,
Cu a mea lumina ce-am căpătat-o,
Din sacrificiu cu multă răbdare
Dar, tu cu ochii ai ponegrit-o.
Când vei veni, vei fi plecat,
Demult în adâncul uitării.
Cu gânduri urâte te-am îngropat
Și apoi am plecat pe urma scăpării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu