Mă voi ascunde

Autor:Livia Bătăiosu

Tot spun că plec dar, n-am făcut-o înca.
Poate-ntr-o zi sau poate-n noaptea cea adancă,
Mă voi furișa de voi în lumea mare,
Fără să las o urmă sau scrisoare.

Poate am să plec să mă ascund,
În ceața groasă din munții cei bătrâni.
Sau poate într-o mânăstire,
Să duc ruga Domnului cu mine.

Curaj din disperare-mi voi lua
Și voi fugi din lumea asta rea.
Voi îngropa în urmă totul
Și voi pleca fără să-ntorc nici capul.

În marea cea adâncă aș putea să mă ascund,
Să nu-mi ajungă pasul nici măcar un gând.
Sau poate-n ceruri după stele aprinse,
Să nu vă amintiți de mine nici în vise.

Ori în pădurea deasă în scorburi de copaci,
Să nu mai văd pe nimeni și să n-aud voci.
Să mă pierd în frunze și în lăstărișuri,
Să m-ascund de voi în negre hățișuri.

Mor încet

Autor:Livia Bătăiosu

Mor puțin câte puțin,
În fiecare zi încet mă sting.
Nu simt nici soare și nici chin
Și nici nu vreau să simt nimic.

Nu-mi pasă dacă-i zi sau noapte,
Dacă trăiesc sau dacă mor.
Vreau să dispar ușor în șoapte,
Să dau odihnă ochilor.

Nu pot sa râd și nici să plâng,
De fapt îmi place să mă sting,
În ploaia care-mi bate-n geam,
Care, mă cheamă în neant.

Mor încet în fiecare noapte,
Când stelele ma cheamă-n zbor,
Dar, condamnată sunt la zilele banale,
Să le trăiesc și să-mi doresc să mor.

Nu vreau să lupt și nici să cred,
Că mâine totul va fi bine,
Eu am pierdut al fericirii rând
Și mâine nu există pentru mine.

Nu simt nimic și nici nu vreau,
Căci, mor încet, ușor mă sting.
Nu simt nici bine și nici rău,
Nu pot zâmbi și nici sa plâng.
Doar mă sting…

N-ai încercat

Autor:Livia Bătăiosu

Nici măcar n-ai încercat,
Cumva să mă-nțelegi.
Să treci de mine și să vezi,
Cine sunt eu cu adevărat.

Ce-i în adâncul cel adânc,
În sufletul ascuns în mine,
Nu pot prin vorbe să m-aduc,
La suprafață pentru tine.

N-ai încercat să știi ce simt.
Să simți în trupu-mi fremătarea.
Să îmi pătrunzi adânc în gând,
Să vezi lumina si iubirea.

Să te apropii cu iubire,
De-a mea răceala ce e-n mine.
Să mă acoperi cu răbdare,
Căci sunt aici, chiar lângă tine.

N-ai încercat să simți bătaia
Inimii ce abia steaptă,
Să o descoperi, că-i curată,
Ea te iubește dar, n-arată.

Era prea greu să-ncerci,
Ai preferat să nu-nțelegi.
Eu m-am retras, tu ai fugit,
Suntem un cuplu mulțumit.

Nu cerșesc iubire

Autor:Livia Bătăiosu

Nu vreau să te cerșesc iubire,
Nu vreau ceva ce nu există.
Apari pe buze-n dulci cuvinte,
E doar minciună-n trup și minte.

Nici să te-arați eu nu te rog,
Dulce fantomă a tristeții.
Apari din lacrimi cu ale tale grații,
Și pleci în lacrimi lăsând totul gol.

Nu te cerslșesc și nici nu te doresc,
M-am lecuit de chinul sufletesc.
De fapt nu vreau să-mi amintesc,
Cum am cerșit,un pic din tine să primesc.

Toti imi spuneau că iubirea te înalță,
Că sufletu-ți ridică-n slavi cerești.
Tot ce-am primit e doar un cub de gheață,
E tot ce ai putut să-mi daruiești.

Când am crezut că te-am găsit, iubire,
M-ai aruncat în cruntă amăgire.
Nu te cerșesc fantomă a durerii,
M-ai aruncat de mult pe drumul nepăsării.

Îmi e atât de greu

Autor:Livia Bătăiosu

Parcă cerul m-a strivit
Și-mi e atât de greu să mă ridic.
Sunt ca umbra de pământ lipită,
Sau ca un bob de rouă pe floarea ofilită.

Sunt ca un picure de apa ce pământu-l soarbe
Sau ca vântul ce pe câmp se pierde.
Îmi e atât de greu să privesc în lume,
Nu pot să mă ridic, nici să trăiesc ca mine.

Sunt ca firul de nisip rătăcit în mare,
Plimbat de colo-colo fără o țintă anume.
Îmi este greu să mă opresc la țărm,
Totul e străin acum în jurul meu.

Sunt ca o floare ce i-a pierit mirosul,
Ca un obiect ce nu-și găsește rostul.
Îmi e atat de greu să mă găsesc pe mine,
Mă caut dar, nu-s de găsit niciunde.

Ca un suspin trăiesc în pieptul meu,
Sunt ca veninul ce-l înghit mereu.
Îmi e atât de greu spre soare să privesc,
Trăiesc în întuneric, aici mă regăsesc.

Sunt o culoare neagră fără strălucire
Și mă furișez în neagra-mi rătăcire.
Nu vreau să văd lumina ce mă obosește,
Îmi e atât de greu să cred că-n mine ea lucește.

Sunt ca un ciob de sticlă măcinat,
Viața m-a lovit și am căzut prea crunt.
Îmi e atât de greu din nou să mă ridic,
De data asta cred ca nici măcar nu-ncerc.

Ia-mi iubirea

Autor:Livia Bătăiosu

Ia-mi iubirea ce m-apasă
Și dă-i viață-n fluturi de mătase.
Nu mai vreau să simt ce simt,
Vreau să uit ca te-am iubit.

Iubirea mea nu-ți este de folos,
E ceva aiurea, fără rost.
Ia-o și pune-o în floarea de cireș,
Să pot da uitării dorul ne-nțeles.

Arunc-o-n tufele de mărăcini,
Căci vreau să uit de-al meu suspin.
Arunc-o-n cele patru zări
Și spulber-o în depărtări.

Ia-mi iubirea și pune-o în crivățul ce bate,
De astăzi vreau să uit de ale tale șoapte
Și du-o în Oceanul Înghețat,
Să pot uita de tine, să uit că s-antâmplat.

De azi voi da iubirea ce nu ți-a folosit,
Uitărilor trecute și florilor din câmp.
Îți voi uita chipul, voceași privirea,
Nu voi păstra în mine nici măcar amintirea.


Și dacă arunc iubirea peste tot în lume,
Poate voi putea cumva uita de tine.
Nu vreau să simt ce simt atât de adânc in mine.
Îmi voi uita iubirea, te voi uita pe tine.

Plângi iubire

Autor: Livia Bătăiosu

Plângi iubire, plângi
Că și eu am plâns ca tine.
Poți să plângi și să mă rogi,
Eu nu mai vreau să știu de nimeni.

Așa iubirea mea ! Oftează!
Cunoaște-mi nepăsarea,
Căci rațiunea îmi dictează,
Sa te alung, sa nu-ți mai simt trădarea.

Cunoaște-mi lacrima vărsata.
În lacrimi tu acum te scaldă.
Nu-mi pasa de dulceața otravita,
Ce mi-o arunci pe fața împietrită.

Plângi iubire, îngheață în răceală,
Unde sufletu-mi de mult trăiește,
Căci l-ai înghețat cu a ta caldură.
Prin gheața groasă abia se târăște.

Cunoaște-mi tristețea și plângi iubire,
Sub greutatea durerii și disperării.
Vei înțelege atunci ce este-n mine,
De ce te alung pe drumul uitării.

Plutesc spre…

Autor:Livia Bătăiosu

Și iar plutesc spre nicăieri,
Pe valuri ce ajung niciunde,
Pe marea tristelor dureri,
Pe ape tulburi, neștiute.

Picioarele-mi ating nisipuri mișcătoare,
Ce mă atrag înșelătoare,
Spre adâncuri pline de tăcere,
Spre lumea cea pierdută, fără mângâiere.

De curenți mă las purtată,
Pe valuri de suspine-ntretăiate,
Iar lacrimile-n perle se desfată,
Sunt doar un strop în marea-nvolburată.

Sunt un bob în spuma ce sporește,
Cănd în vânturi reci tărmul îl lovește,
Sunt o umbră ce trăiește în adânc,
Plutind în derivă fără nici un scop.

Și iar plutesc în marea neputinței,
Mă izbesc de țărmuri fără biruință,
Nu mai simt nimic doar, răceala moartă,
Care-i în adânc și la suprafață.



























4

Rămâi cu bine

Autor: Livia Bătăiosu

Rămâi cu bine, tu durere,
De astăzi eu am să te-nchid,
Cu zece lacăte-n tacere,
Să nu mai ieși, să nu te simt.

Rămâi cu bine, lacrimă amară,
Secată tu vei fi de azi.
Din ochii mei or să dispară,
Toți picurii prelinși pe-al meu obraz.

Rămâi cu bine, tu tristețe,
Ce multe lacrimi mi-ai adus,
Te voi lăsa fără regrete,
În vântul care bate spre apus.

Rămâi cu bine, amintire,
Te voi închide-n negurile adânci,
Să nu găsești nicio ieșire,
În calea mea iară să ieși.

Rămâi cu bine, tu iubire,
Pe tine am să te îngrop adânc,
Să nu mă bați cu a ta putere,
Căci nu mai am lacrimi să plâng.

Rămâi cu bine, suflet chinuit.
Tu, vei rămâne impietrit,
Nu ai nevoie de nimic,
Mă ai pe mine și…atât.



$

Când vei veni

Autor : Livia Bătăiosu

Când vei veni, voi fi departe,
Cenușa durerii tu vei culege,
Mâinile tale de vină pătate,
De focul tristeții se vor atinge.

Când vei veni, inima mea,
Va fi doar un râu ce va seca.
Vei atinge nisipul și golul din ea,
Atât a ramas la trecerea ta.

Tu vei atinge, când vei veni,
Un trup înghețat cu dorințe ucise.
A mea răceală te va-nțepeni
Și vei trăi numai din vise.

Când vei veni, ochi-ți voi arde,
Cu a mea lumina ce-am căpătat-o,
Din sacrificiu cu multă răbdare
Dar, tu cu ochii ai ponegrit-o.

Când vei veni, vei fi plecat,
Demult în adâncul uitării.
Cu gânduri urâte te-am îngropat
Și apoi am plecat pe urma scăpării.

Va fi cum vrei

Autor: Livia Bătăiosu

Va fi cum vrei și cum gândești,
Tu știi mai bine ce-ți dorești
Și, sper ca-n vremea care vine,
Să n-ai regrete și să-ți meargă bine.

Iar dacă minți, te minți pe tine
Și mai târziu vei suferi cum sufăr eu,
Nu voi putea schimba nimic in bine.
Va fi atunci ce-ai hotărât în locul meu.

Va fi cum vrei ,eu, am să tac,
Cu toate că mă doare atât de tare.
Nu pot nicicum să te întorc,
Nu vreau sa fiu o piedică pe-a ta cărare.

Și-n gânduri de-ți voi apărea cândva,
Să-ți amintești că mi-am dorit,
Să nu mă lași în urma ta,
Dar, singur fără mine tu ai hotărât.

Va fi cum vrei ,eu ,n-am să plâng,
Nici n-am să țip atunci când ești de față.
Voi plânge tare poate în adânc.
Așa cum vrei, așa cum spui, totu-i aparență.

Am obosit

Autor: Livia Bătăiosu

Am obosit să lupt să-mi pară rau,
Am obosit în liniștea singurătății,
Deși sunt mulți în jurul meu,
Sunt singură în mâna sorții..

M-a obosit atâta energie,
Pierdută-n vorbe fără de sfârșit
Și-n gânduri obosite de mânie
Și în speranțe făra început.

Am obosit să văd cum lumea,
Distruge lume-n jurul său,
Cum suflete mor spintecate,
De alte suflete cu suflet rău.

Am obosit să mă fac auzită,
Căci lumea-i oarbă și prea surdă,
Se stinge-n propria-i ființă,
Ființă ce se zbate-n neputință.

Am obosit de atâta oboseală
Și cum, cu o floare nu se face primăvară,
Voi spune-ntr-una poate într-o zi,
Mai multe flori vor înflori.

VOI RADE..

Autor: LIVIA BATAIOSU

Nu voi mai plange pentru tine iubire,
Voi rade in hohot cand te-ntalnesc.
Voi cade adanc in nesimtire,
Cu rasul meu o sa te pedepsesc.

Cand buze dulci vor spune *iubire*
Cu al meu venin le voi otravi.
C-am strans destul in amintire,
Sa am pe parcurs cand vei reveni.

Mi-ai aratat bine *dulce iubire*
Valoarea ta-i scaldata-n minciuna.
Si-oi rade tare la a ta incercare,
Sa m-atragi intr-o falsa lumina.

Si cand cupa ispitei mi-o vei intinde,
Te voi ignora si iar voi surade.
Nicicum n-am uitat cum ai tradat,
Cum *dulce ispita* m-ai daramat.

N-am lacrimi iubire deloc pentru tine.
Tot ce am e un suras de necaz.
Strain sunt de tine si de fericire,
Nu vreau palma ta s-o simt pe obraz.

Naivi sunt destui ce n-au cunoscut,
Amarul sarut imbracat in iubire.
Du-te si arata-le a ta putere.
Vor rade amar ca te-au intalnit.


$