Plutesc spre…

Autor:Livia Bătăiosu

Și iar plutesc spre nicăieri,
Pe valuri ce ajung niciunde,
Pe marea tristelor dureri,
Pe ape tulburi, neștiute.

Picioarele-mi ating nisipuri mișcătoare,
Ce mă atrag înșelătoare,
Spre adâncuri pline de tăcere,
Spre lumea cea pierdută, fără mângâiere.

De curenți mă las purtată,
Pe valuri de suspine-ntretăiate,
Iar lacrimile-n perle se desfată,
Sunt doar un strop în marea-nvolburată.

Sunt un bob în spuma ce sporește,
Cănd în vânturi reci tărmul îl lovește,
Sunt o umbră ce trăiește în adânc,
Plutind în derivă fără nici un scop.

Și iar plutesc în marea neputinței,
Mă izbesc de țărmuri fără biruință,
Nu mai simt nimic doar, răceala moartă,
Care-i în adânc și la suprafață.



























4