Autor:LIVIA BATAIOSU
Si iar plutesc spre nicaieri,
Pe valuri ce ajung niciunde,
Pe marea tristelor dureri,
Pe ape tulburi, nestiute.
Picioarele-mi ating nisipuri miscatoare
Ce ma atrag inselatoare,
Spre adancuri pline de tacere,
Spre lumea cea pierduta, fara mangaiere.
De curenti ma las purtata
Pe valuri de suspine-ntretaiate,
Iar lacrimile-n perle se desfata,
Sunt doar un strop in marea-nvolburata.
Sunt un bob in spuma ce sporeste
Cand in vanturi reci tarmul il loveste,
Sunt o umbra ce traieste in adanc
Plutind in deriva fara nici un scop.
Si iar plutesc in marea neputintei,
Ma izbesc de tarmuri fara biruinta,
Nu mai simt nimic doar, raceala moarta
Care-i in adanc si la suprafata.
$
4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu