Autor:LIVIA BATAIOSU
Pe a lacului spranceana
Sade luna diafana,
Oglindindu-si bland pe ape
Tineretea-i fara moarte.
Fata-si scalda-n apa cristalina
Cu ochii de margean aprins,
Cu fata-i rece si senina
Misterioasa trece-n limi de vis.
Se daruieste-n intregime
Lacului ce o-nvaluie in unde,
Alunecand pe val sfioasa,
Pasind pe panza de matase.
Si se dezmiarda printre picuri
Ce stralucesc in paru-i inelat.
Lacul ii cuprinde in alinturi,
Trupu-i alb de diamant.
Frumoasa noptii lumineaza
In lacul ce de veci o venereaza,
Lasand din blanda ei lumina
Cand fata-si scalda-n apa cristalina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu