Frumoasa nopții

Autor:Livia Bătăiosu

Pe a lacului sprânceană,
Șade Luna diafană,
Oglindindu-și blând pe ape,
Tinerețea-i fără moarte.

Fața-și scaldă-n apa cristalină,
Cu ochii de mărgean aprins,
Cu fața-i rece și senină,
Misterioasă trece-n lumi de vis.

Se dăruiește-n întregime,
Lacului ce o-nvăluie în unde,
Alunecând pe val sfioasă,
Pășind pe pânza de mătase.

Și se dezmiardă printre picuri,
Ce strălucesc în păru-i inelat.
Lacul îi cuprinde în alinturi,
Trupu-i alb de diamant.

Frumoasa nopții luminează,
În lacul ce de veci o venerează,
Lăsând din blânda ei lumină,
Când fața-și scaldă-n apa cristalină.