Autor:Livia Bătăiosu
Fulgi de nea ce trec în turmă,
Duși de vânt peste pământ,
Împletesc a iernii haină,
Scilpitoare, pur veșmânt.
Fluturi albi pe crengi golașe,
Se așează-nfrigurați,
Pomii dorm in blăni pufoase,
Pan’ la poale îmbrăcați.
Viscol…vârtecușuri șuierânde,
Cuiburi albe, călătoare,
Spulberă ori tot cuprinde,
În vârtejul de ninsoare.
Spumă albă se adună, se destramă,
Pe la colțuri sau aleargă,
Pe câmpia astăzi parcă nesfârșită,
Cum e marea înspumată și neliniștită.
Munți-troiene peste noapte apăruți,
Strajuiesc ai dimineții zori,
Cu bărbi albe ca batrânii înțelepți,
Stau la sfat ținând piept recilor ninsori.
Vântu’ alergă printre fluturi,
Culegând flori de cireș,
Spulberându-le-n ținuturi,
Croșetând al iernii preș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu