Autor: Livia Bătăiosu
Plângi iubire, plângi
Că și eu am plâns ca tine.
Poți să plângi și să mă rogi,
Eu nu mai vreau să știu de nimeni.
Așa iubirea mea ! Oftează!
Cunoaște-mi nepăsarea,
Căci rațiunea îmi dictează,
Sa te alung, sa nu-ți mai simt trădarea.
Cunoaște-mi lacrima vărsata.
În lacrimi tu acum te scaldă.
Nu-mi pasa de dulceața otravita,
Ce mi-o arunci pe fața împietrită.
Plângi iubire, îngheață în răceală,
Unde sufletu-mi de mult trăiește,
Căci l-ai înghețat cu a ta caldură.
Prin gheața groasă abia se târăște.
Cunoaște-mi tristețea și plângi iubire,
Sub greutatea durerii și disperării.
Vei înțelege atunci ce este-n mine,
De ce te alung pe drumul uitării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu