Autor: Livia Bătăiosu
Am obosit să lupt să-mi pară rau,
Am obosit în liniștea singurătății,
Deși sunt mulți în jurul meu,
Sunt singură în mâna sorții..
M-a obosit atâta energie,
Pierdută-n vorbe fără de sfârșit
Și-n gânduri obosite de mânie
Și în speranțe făra început.
Am obosit să văd cum lumea,
Distruge lume-n jurul său,
Cum suflete mor spintecate,
De alte suflete cu suflet rău.
Am obosit să mă fac auzită,
Căci lumea-i oarbă și prea surdă,
Se stinge-n propria-i ființă,
Ființă ce se zbate-n neputință.
Am obosit de atâta oboseală
Și cum, cu o floare nu se face primăvară,
Voi spune-ntr-una poate într-o zi,
Mai multe flori vor înflori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu