Autor:Livia Bătăiosu
Păsările zboară liber către cer,
Ciripind voioase ajungând la nori,
Vântul jucăuș ușor se-nfioară,
Printre pomi și flori aducând răcoare.
Razele se joacă într-un curcubeu,
Ce îmbracă zarea cu-n frumos tablou,
Parcă-s niște lame ce-ntretaie norii
Și se pierd apoi în blândele culori.
Fluturii gingași se dezmiardă-n vânt,
Cu aripile-ntinse, liber fluturând,
Printre porumbeii ce-n țipete aduc
Pacea, libertatea pe pământ.
Totu-i liber, cuprins de armonie,
De legi scrise nicicum nu au nevoie.
Libertatea-i sfântă pentru fiecare,
Fiecare lupta pentru libertate.
Viata vazuta printre lacrimi, zambete, speranta, vis si frumusetea naturii...incercari reusite sau nereusite de a da viata trairilor prin aceste cuvinte pline de suflet caci pana la urma sufletul e tot ce ne ramane.
Se afișează postările cu eticheta LIBERTATE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta LIBERTATE. Afișați toate postările
vineri, 6 iunie 2008
sâmbătă, 31 mai 2008
Descătușare
Autor: Livia Bătăiosu
Ciudate întâmplări, minuni născute
Din lacrimi, în durere zăvorâte.
Descătușare, vulcan ce-n clocot se revarsă,
Arzând spaima și tristețea nemiloasă.
Surâs născut din agonia nopții,
Pe buze reci ce fierb acum de fericire,
În zâmbet larg dau bucurie vieții
Și ochilor voioasă strălucire.
Dorința arzătoare te-a zămislit, făptură,
Cu chip de înger, suflet de copil,
Minune adusă-n prag de toamnă, întâmplare,
Ce viața-i prins în verde-arămiu și cer senin.
Zale rupte din a lanțului strânsoare,
Puterea dragostei ce se revarsă, descătușare,
Ce-o porți cu tine și în tine pretutindeni,
Neștiut ți-e gândul, neștiut de nimeni.
Eliberări, predări, ciudate întâmplări,
Din strigăte au aparut, din deznădejde
Au răbufnit pe cosmice cărări,
Spre tine, minune, spre tine nădejde….
Ciudate întâmplări, minuni născute
Din lacrimi, în durere zăvorâte.
Descătușare, vulcan ce-n clocot se revarsă,
Arzând spaima și tristețea nemiloasă.
Surâs născut din agonia nopții,
Pe buze reci ce fierb acum de fericire,
În zâmbet larg dau bucurie vieții
Și ochilor voioasă strălucire.
Dorința arzătoare te-a zămislit, făptură,
Cu chip de înger, suflet de copil,
Minune adusă-n prag de toamnă, întâmplare,
Ce viața-i prins în verde-arămiu și cer senin.
Zale rupte din a lanțului strânsoare,
Puterea dragostei ce se revarsă, descătușare,
Ce-o porți cu tine și în tine pretutindeni,
Neștiut ți-e gândul, neștiut de nimeni.
Eliberări, predări, ciudate întâmplări,
Din strigăte au aparut, din deznădejde
Au răbufnit pe cosmice cărări,
Spre tine, minune, spre tine nădejde….
vineri, 30 mai 2008
Co-livia
Autor : Livia Bătăiosu
Poleite-n aur ale ei grilaje sunt,
Ferecată cu un lacăt de argint,
Ține-nchisă o pasăre măiastră,
E frumoasă dar, atât de tristă.
Se zbate în zadar pentru libertate.
De-ar putea să rupă una dintre gratii,
Ar fugi, s-ar pierde undeva în noapte,
Dar grilaju-i tare, nu poate să scape.
Cu glasul stins și ciripit pierdut,
Își cântă a ei tristețe ce-o sufocă
Și gându-i fuge la trecut
Și plânge..Ce-ar putea să facă?
Stăpânul spune c-o iubește,
Dac-ar iubi a ei faptură, ce-l oprește,
Să spargă lacătul și să înțeleagă?
Că libertatea-i este tare dragă!
Că nici aurul și nici argintul,
Nu poate să-i aducă cântul,
Că vrea să zboare liberă spre soare,
În piruete line să coboare.
Poleite-n aur ale ei grilaje sunt,
Ferecată cu un lacăt de argint,
Ține-nchisă o pasăre măiastră,
E frumoasă dar, atât de tristă.
Se zbate în zadar pentru libertate.
De-ar putea să rupă una dintre gratii,
Ar fugi, s-ar pierde undeva în noapte,
Dar grilaju-i tare, nu poate să scape.
Cu glasul stins și ciripit pierdut,
Își cântă a ei tristețe ce-o sufocă
Și gându-i fuge la trecut
Și plânge..Ce-ar putea să facă?
Stăpânul spune c-o iubește,
Dac-ar iubi a ei faptură, ce-l oprește,
Să spargă lacătul și să înțeleagă?
Că libertatea-i este tare dragă!
Că nici aurul și nici argintul,
Nu poate să-i aducă cântul,
Că vrea să zboare liberă spre soare,
În piruete line să coboare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)