Autor: Livia Bătăiosu
Ai trimis vântul să-mi aline dorul,
Înmiresmat ca floarea de cireș,
Îmi săruta gura și-mi mângâie trupul,
Închid ochii, la tine iubire visez.
Mă las purtată pe brațele lui,fiori
Ai trimis, dorințe în șoapte.
În păr mi se joacă în zori,
E mâna ta ori vântul din noapte?
Și-mi spune suav șoptind la ureche,
Că dorul ți-e mare, fără pereche,
Că Luna-i a mea și cer și stele,
Că-s luceafărul tău, o stea printre ele.
Vânt călător te du, dă-i de veste,
Că iubirea-mi e mare, ocean nesfârșit,
Că-n versuri îi cânt frumoasa poveste,
Te du degrabă să-i spui, negreșit.
Pe aripi ușoare să-i duci dorul meu,
Să știe și el, iubirea-mi e pură,
Să-i atingi inima-n treacătul tău,
Să-i pui sărutul dulce pe gură.
Du-te vânt….sa-i spui negreșit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu