Autor: Livia Bătăiosu
Bate vântul, bate cu furie,
Ridică frunzele în vânt.
Amestecat cu puf de păpădie
Și cu miros din teiul înflorit.
Floarea de salcâm e scuturată,
De vântul care bate-n treacăt.
Floarea-i fulguie în zare,
Albind pământu-n depărtare.
Flori de tei și de slacâm.
Zboară-n vânt cu păpădia,
Adunând mirosul fin,
În amurg cand va fi luna.
Scutură și trandafirii,
De frumoasa lor petală
Și-o înalță unde norii,
S-au unit cu vântu-n grabă.
Norii negrii și vânt aspru,
Dedesubt un dans de flori,
Sus pe cer apare astrul,
Strălucind printre culori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu