Autor: Livia Bătăiosu
Aud ce spui dar, nu pot înțelege,
Uneori e prea târziu
Pentru păreri de rău, regrete,
Aud ce-mi spui dar, e tarziu.
Îți văd privirea tristă
Încă plină de iubire.
Mi-e teamă că-i târziu,
Mi-e teamă că-i doar rătăcire.
Uneori e prea tarziu,
Să readuci ce ai pierdut,
Din suflet spun, aș vrea și eu
Să te iubesc cum te-am iubit.
E prea târziu însa acum,
Rana-i mare, sângerează,
Aș vrea să-ți spun acum,
Că totul e trecut, că nu contează.
Uneori e prea tarziu,
Cum târziu este și acum.
Eu te-am iertat dar, știu,
Nu pot uita, nu pot uita nicicum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu