Două priviri

Autor: Livia Bătăiosu

O privire pierdută în vise fără speranță,
Umbrită de gânduri, stinsă de lacrimi,
Ștearsă de vremuri, chinuită de viață,
Se strecoara alene, trece prin oameni.

O alta asemeni, fără licărul vieții,
Ce trăiește în vise fără dorințe mărețe,
Căzută pradă în brațul tristeții,
Ridică ochii plini de blândețe.

Cele două priviri străpung zarea,
Fără să spere că vor găsi alinarea.
Două priviri ce s-au găsit întâmplător
Și s-au aprins dând lumină ochilor.

Două priviri, o dragoste la prima vedere,
Ce într-o clipă le-a unit pe vecie.
Două priviri ce-au trăit câteva clipe,
Ce le-au întregit, s-au simțit împlinite.

Două priviri ce-au aflat fericirea,
Pentru o clipă și-au găsit menirea.
Două priviri unite-n eter,
Ce-au strălucit cu luna pe cer.