Autor: Livia Bătăiosu
Înfrigurată aștept cu nerăbdare,
O nouă zi, un răsărit de soare.
Cănd cerul e cuprins de flăcări
Și focul iese chiar din mare.
Unit e cerul și cu marea.
Norii sunt jos și apa-i sus.
Din valuri, roșul rubiniu apare,
Cuprinde zările din mers.
Puțin mai sus în primii nori,
În galben raza-i colorată.
Din loc în loc cu picături,
De verde-albastru e pătată.
Violetul șerpuiește printre valuri
Și se scaldă dând sclipire,
Griului ce abia se vede-n zare,
Apoi toate se răsfrâng în mare.
Mii de cristale fură valul,
Din soarele ce abia răsare
Și le aduce unde malul,
Le oprește și le-ntoarce-n mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu