Zâmbet în dimineață

Autor: Livia Bătăiosu

Înfășurată-n nepăsare și tristețe,
În fiecare zi trăiam dar, netrăind,
Până-ntr-o luminoasă dimineață
Când am văzut lumina…strălucind.

Un bob de roua mă striga la viață
De pe-o petală, floare de cireș,
L-am luat usor, l-am așezat pe față,
Racoarea m-a cuprins, dulce, intens.

Spre soare-am ridicat privirea,
Printre raze mi-am zărit…menirea,
O rază mică, jucăușă, ce-aștepta
Cu mâna s-o cuprind. Se dăruise. E a mea.

In noaptea deasă rătăceam …oriunde,
Cu gândul dus departe sau poate că niciunde,
Din noapte s-a desprins o mică stea
Ce-mi luminează drumul, alături sunt de ea.

Si marea cu-ale sale perle, valuri,
Mi-a dăruit un țărm să am și eu hotar,
Cu ale mele mâini lacrima să-i șteargă,
Zâmbet, fericire să-i pun pe față iar.


De-atunci am alungat tristețea, nepăsarea,
Râzând pe-o rază, jucandu-mă cu-n bob de rouă.
Ne-am dăruit din nou un zâmbet larg pe față,
Pășind alături, cu iubire, spre o viață nouă.