Autor: LIVIA BATAIOSU
Pe raul vietii un nufar in deriva
Plutea pe valuri , fara tinta dus de vant,
M-am aplecat…cu mana tremuranda
L-am cules usor, odor nepretuit.
Infiorat de mana-mi ce pufui ii atinse,
Paloarea-n roz si-a preschimbat-o lin,
El s-a lasat cules si dus in vise
Ce soarta i le-a daruit, sublim..
Incetisor i-am sters tristetea
Cu un sarut pe floarea-i alba,
Sarut ce mi-a adus speranta
Din roua ce-o purta ca salba.
Aparuta din neant eram o mana
Ce vantul a oprit si valul despicat,
Eram ceva de care sa se tina
Cum eu de el m-am agatat.
Acum un nufar port mereu cu mine
Ce-mi parfumeaza viata, zilele pustii,
Caldura mea ii face bine
Cand vantu’ apare-n zile aramii.
Un nufar am cules, gingasia lumii,
Descoperit in zori in vitregia vietii.
Inconjurati de nuferi, dusi de vant
Pe al vietii val plutim nedespartiti acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu