Autor: Livia Bătăiosu
E sentimentul cel mai rar și mai de preț.
N-o poate stinge timpul, nici lacrima vărsată,
Nici toată apa strânsă la un loc din univers.
N-o poate birui minciuna și nici ura,
N-o poate-năbuși nici ploaia nici furtuna,
N-o poți ține-n frâu, ea va ieși deasupra.
Distanța-n fața ei limite nu are.
Atunci când te cuprinde, totul e aproape,
Stele, lună, cer și norii de departe.
Arde ca un foc ce nu lasă urme,
Arde ne-ncetat, jaru-l simți în tine,
Te mistuie încet dulcea fericire.
Dragostea-i un vis ce-l caută mulți.
Vor de-a ei beție să fie pătrunși.
Însă, ea se arată doar o dată-n viață,
Cu puțin noroc și multă speranță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu