Autor: Livia Bătăiosu
Cu flori de nufăr o să-ți mângâi trupul,
Iubirea mea, gingașă floare.
Să îmi rămâi, să nu cunosc trecutul,
Să nu te pierd în vremuri trecătoare.
În flori de măr și sânziene o să te scald,
Să îmi rămâi aprinsă-n veac,
Te-oi parfuma cu flori de liliac,
Să îmi rămâi în sufletu-mi bogat.
Cu roua florii de cireș ți-oi atinge ochii,
Iubirea mea căci, prea firavă-mi ești,
Vreau să-mi rămâi, să mi te-apropii
Si sufletul să-mi ocrotești.
În flori de tei te-aș dezmierda, iubire,
Și-n culori de crin și albăstrele,
Să-mi rămâi iubirea mea cu mine,
Căci ești comoară-ntre comorile din lume.
Pe câmpul plin cu flori te voi plimba,
În dimineață și în prag de seară,
Doar să-mi rămâi iubirea mea
Căci, fără tine eu voi lăcrima.
Fără tine n-aș putea iubi nimic
Din frumusețile ce ochiu-mi vede,
Eu vreau pe toate să le strâng la piept,
Tot ce-i uscat, pierdut sau verde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu