Mă iartă!

Autor:Livia Bătăiosu

Ochii mi-i aplec…regret,
Că te-am rănit cu vorba mea tăiosa,
În temeri fără rost m-am rătăcit
Și ți-am adus tristețea, nemiloasă.

Mă iartă azi că-n gânduri negre ieri,
Eu te-am târât fără de vină,
N-am vrut în suflet să-ți aduc dureri,
Mă iarta, vina mi-o alină!

Din suflet azi te rog, mă iartă!
Prîmeste-mă din nou la pieptul tău,
Prîmește-mi mâna ce așteaptă,
Să-ți simtă dragostea din nou.

Imbrățișări, sărut pe ochii intristați,
Păreri de rau din suflet izvorâte,
Azi iți trimit din rândul celor vinovați,
Rostind cu ardore, cu regret aste cuvinte:
MĂ IARTĂ!!


$

Iubește-mă sau lasă-ma sa plec

autor:Livia Bătăiosu

Iubește-mă sau lasă-mă să plec,
Unde-oi vedea cu ochii.
Degeaba-ncerc si tot încerc,
De tine sa m-apropii.

De tac trei zile, taci și tu,
De parcă nu exist.
De ridic vocea, hop și tu.
De ce să mai insist?

Tu nu ma vrei, nici nu m-ai da,
Tu nu mă ții, nici m-ai lăsa.
Nu înțeleg atunci, ce ai vrea?
Măcar de-aș ști că ți-ar păsa.

Iubește-ma de încă poți.
De nu…mă lasă-n voia sorții.
Răbdarea mea-i pe terminate,
M-am săturat de nedreptate.

Sunt singură când sunt cu tine,
Mai singură decât cu nimeni.
Esti chiar aici dar, nu cu mine.
Lasă-mă ! De ce mă chinui?

Iubește-mă sau lasă-mă,

 Nu mai contează,
Văd că durerea te distrează.
De-a mea tristețe nu îți pasă.
De nu contez, atunci…Mă lasă.

Înțelepciune

Autor:Livia Bătăiosu

Înțelepciune floare rară,
Îmbracă-mă-n petala ta,
Să pot răzbate-n noaptea grea,
S-ajungă-n soare și inima mea.

Învață-mă cum să fac ochii,
S-alunge lacrima, durearea,
De fericire să m-apropii,
Să-nfrunt timpul, să am vrerea.

Zi dupa zi s-o las în urmă,
Spre liniște să mă îndrept,
Să am încredere că-n a mea mână,
Voi ține visul ce-l aștept.

Arată-mi cum să pot petrece,
Haosul ce mă-nconjoară,
Cum să țin visul care tocmai trece,
Cum să păstrez a mea comoară.

Înțelepciune dă-mi putere să nu cad
Din nou în deznădejdea grea,
În viață totu-mi este fad,
Doar visul viu mi-a mai ramas.

Imi rupi inima

Autor:Livia Bătăiosu

Îmi rupi inima.
Rămâi! Nu pleca!
Nu-mi vezi lacrima?
E suferința mea.

Ești tot ce am,
Tot ce am nevoie.
Încă n-ai aflat?
Ești a mea scânteie.

Ești inima mea,
Sufletul meu scump
Dacă vei pleca,
Dorul cum îl frang?

Rămâi încă o clipă
Pentru eternitate.
Lasă-mi o portiță,
Către libertate.

Libertate spre tine.
Nu pleca! Nu te ascunde!
Spune-mi că mâine,
Îmi vei surâde.

Lasă-mi universùl,
Creat doar de noi.
Trăiește visul,
Trăiește-l în doi.

Iertați-mă

Autor:Livia Bătăiosu

Iertați-mă de am greșit,
Poate am vrut sau poate nu,
Daca cumva ați suferit,
Din vina mea sau poate nu.

Dac-am fost aspră mă iertați,
Poate din voia mea sau poate nu.
Faceți cum considerați,
Poate iertați sau poate nu.

Vă cer iertare de-am gresit,
Poate o-i mai face-o, poate nu.
Iertați-mă c-am îndrăznit
Dar, vreau să știți că-mi pare rău.

Îmi pare rău și pentru ce,
Trebuia făcut și n-am facut.
Eu am să vă iert orice,
Ati făcut sau poate nu.

Rămâi,iubirea mea.

Autor: Livia Bătăiosu

Cu flori de nufăr o să-ți mângâi trupul,
Iubirea mea, gingașă floare.
Să îmi rămâi, să nu cunosc trecutul,
Să nu te pierd în vremuri trecătoare.

În flori de măr și sânziene o să te scald,
Să îmi rămâi aprinsă-n veac,
Te-oi parfuma cu flori de liliac,
Să îmi rămâi în sufletu-mi bogat.

Cu roua florii de cireș ți-oi atinge ochii,
Iubirea mea căci, prea firavă-mi ești,
Vreau să-mi rămâi, să mi te-apropii
Si sufletul să-mi ocrotești.

În flori de tei te-aș dezmierda, iubire,
Și-n culori de crin și albăstrele,
Să-mi rămâi iubirea mea cu mine,
Căci ești comoară-ntre comorile din lume.

Pe câmpul plin cu flori te voi plimba,
În dimineață și în prag de seară,
Doar să-mi rămâi iubirea mea
Căci, fără tine eu voi lăcrima.

Fără tine n-aș putea iubi nimic
Din frumusețile ce ochiu-mi vede,
Eu vreau pe toate să le strâng la piept,
Tot ce-i uscat, pierdut sau verde.

Rămâi iubitul meu

Autor: Livia Bătăiosu

Rămâi al meu luceafăr blând
Și luminează-mi drumul către stele,
Căci tu mi-ai dăruit al meu cuvânt,
Să pot cânta iubirea printre ele.

Rămâi iubitul meu în dimineață,
Să-ți sărut ochii încă-n ceață,
În  ceața visului fierbinte.
Rămâi aici.Rămâi iubite…

Rămâi iubitul meu în primăvară,
Cu privirea ta senină mă-nfioara
Și umple-mi inima de bucurie
Și sufletu-mi acoperă cu fericire.

Rămâi iubitul meu în răsărit,
Gura cu săruturi să-ți alint,
Ca roua ce sărută floarea,
Sa-ți simt căldura și savoarea.

Rămâi iubitul meu in toate,
Comoara-mi esti si bunătate,
Rămăi al inimii stăpân,
Caci, te iubesc etern blestem.
*

Rămâi...Iubito!

Autor: Livia Bătaiosu

Rămâi în umbra mea ,Iubito!
Și-n umbra teiului bătrân,
Rămâi cum esti, Neprihănito!
Cu buze dulci și calde mâini.

Rămâi de-a pururi lângă mine 
Înger să-mi fii noapte și zi,
Rămâi acum, rămâi și mâine,
La pieptu-mi să te strâng în zori de zi.

Și-n noapte când răsare luna,
Să-ți simt făptura ta, Minune!
Să fim noi doi legați în una,
Rămâi alăturea de mine.

Ascultă-mi șoaptele de amor, Iubito!
Privește-mi ochii ce îmi ard de dor,
Ce-așteaptă stinși cu mici săruturi,
Atinge-mi pleoapa cu-n fior.

Rămâi iubita mea în veci,
Cu fața-ți albă ca de înger,
Cu dragoste să mă petreci
Când, dorul mă lovește ca un fulger.
Rămâi…Iubito!

*

Să nu mă lași

Autor: Livia Bătăiosu

Să nu mă lași când toți mă uită
Și-s singură pe margine de drum,
Privește-mă, că nu-s o umbră,
Nu sunt nici ceață și nici fum.

Când toti vor tace, tu să strigi,
Să nu fac pasul în neant,
Întoarce-mă, să nu mă lași
Pierdută-n nesfârșitul labirint.

Să nu mă lași să simt veninul,
Ce gura vrea să mi-o astupe cu tăcere,
Cuprinde-o tu, lasă-ți sărutul,
S-o ocrotească cu o caldă mângâiere.

Brațul tău să mă cuprindă,
Atunci când fug fără nădejde,
Ca aripa de înger să m-ascundă,
Să simt și eu că am pereche.

Să nu mă lași să nu aud,
Al fericirii dulce glas,
Pătrunde-mă adânc în gând,
Întoarce-mă din al durerii ceas.

Dă-mi sufletul..

Autor : Livia Bătăiosu

Dă-mi sufletu-napoi, iubire,
Ia-mi văzul ochilor în locul lui,
Căci fără suflet n-am trăire,
Dă-mi sufletul, că-n mine nu-i.

Tu dragoste mi l-ai răpit
Și m-ai lăsat cu-n trup golit,
E găunos ca lemnul sec,
Dă-mi sufletul să pot să plec.
Tu vis frumos mi l-ai pierdut,
În zboruri line îngerești.
Poate e-n stele rătăcit,
Dă-mi sufletul de mă iubești.

Poate-i ascuns în picurii de ploaie,
Singur rătăcind prin nori.
Dă-mi sufletu-napoi, tu ploaie..
Și ia-mi auzu-n locul lui.

Dă-mi sufletul, tu suflet care,
L-ai cucerit și l-ai iubit.
Da-i drumul înapoi să zboare,
Să fie liber, fericit.

S-alerge singur ca la început,
În vise și pe cerul plin de nori.
Să zboare către stele aprinse,
Dă-i drumu-n picurii de ploi.

Mi-ai luat sufletul și m-ai ucis,
Căci fara el ,eu, nu am vis.
Dă-mi sufletul și-l voi darui,
Celor care-l vor iubi și prețui.

Ție,Doamne!

Autor: Livia Bătăiosu

Ție îți cer iertare Doamne,
Doar tu poți judeca,
Ale mele fapte,
Cu care voi pleca.

Cu milă Tată bun,
Să mă dojenești.
Îmi plec fruntea acum,
Doar Tu mă ocrotești.

Sunt păcătoasă și nedemnă,
Dar nu voi înceta,
Să-ți aduc rugăciunea.
Ma plec în fața Ta.

Cu-nțelepciune Prea-Mărite,
Te rog să mă-nzestrezi,
Să pot în liniste străbate,
Drumul ce-n față mi-l așezi.

Și dă-mi putere să-l străbat,
Cu suflet bun și gând curat
Și iarată-mă de mai greșesc.
Sunt doar un om. Păcătuiesc.