Dragoste și flori

Autor: Livia Bătăiosu

Dragoste născută printre sânziene,
Cu miros de tei, salcâm și albăstrele,
Zburai liber printre florile de mai,
Te-ai oprit o clipă și-n picurii de ploi.


Pe un nor ca puful mic de păpădie
Să-ți odihnești trupul cu iz de iasomie,
Să privești pământul unde trandafirii
Își trimit parfumul pană-n largul zarii.


Cauți cu privirea printre lăcramioare,
Suflete ce plâng , sa le dai o flore,
Flore înflorită în roua dimineții,
Care sa le-alunge umbrele tristeții.

Florile de tei le arunci spre ei,
Ele să le-aducă liniștea dorita,
Le trimiți în zbor fir de busuioc,
Care îi alină și le dă noroc.

Le arunci petale pline de subire,
Albăsrele multe cu speranță-n ele,
Crini ce puritatea lor o daruiesc
Și trandafiri rosii ce-n dragoste răzbesc.

Dragoste și flori cu miresme multe,
Ce le poarta vântul cuprinzând pământul,
Aducând frumosul în miresme fine,
Suflete supui, dăruind iubire.