Autor:Livia Bătăiosu
În versuri spun poeții,
Iubirea, dorul și tristețea,
Cuvântul le e darul vieții,
Prin el își cântă frumusețea.
Cu vocea lor duioasă lăutarii,
Pătrund al fericirii farmec,
În lacrimi la lăsarea serii,
Își spun durerea-n întuneric.
Eu, om de rând fără de voce,
Fără de harul melodiei,
Un biet banal fără cuvinte alese,
Cum să îmi plâng durerea agoniei?
Cum să arăt ce mă apasă,
Când graiul îmi este pierdut,
Cum sa spun clipa dureroasă,
Fără de glas, fara ales cuvânt?
Poeții, lăutarii cântă pentru mine
Și dor și viață și tristețe,
Eu doar le simt cu bucurie,
Ori plâng cu ei durerea vieții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu