Liniște

Autor:Livia Bătăiosu

Liniștea se scurge ușor din văzduh,
O dată cu ploaia somnolentă.
Pleoapele-mi cad către somnul adânc,
Pășesc spre vis, ușor adormită.

O zi liniștită amorțita-n tăcere,
O vrabie trece ciripind alene,
Glasu-i stins se aude pierdut,
Mi-alungă somnul binevenit.

Amețită de somn abia o zăresc,
Ciripește de zor, vrea s-o hrănesc.
Îi este foame și-i plina de apă,
Cu puiul flămând stă și așteaptă.

Ii dau niște pâine și iar privesc,
În liniște cerul și mă gândesc,
Că-n liniștea ploii vreau să trăiesc,
Să iau puțin din darul ceresc.

O zi liniștită se scurge spre mine,
O zi ce-o doresc de ani de zile
Dar, prin ploaie fulgere apar
Și-o data cu ele agitație iar.

O zi mohorâtă

Autor:Livia Bătăiosu

O zi mohorâtă și cenușie.
Păsări nu cântă , vânt nu adie.
Soarele-n colț stă atârnat,
Învelit de un nor, întunecat.

Fumuriu este totul și fără vlagă,
Florile-s triste și vor să șteargă,
Lacrima lor c-o frunză moartă,
Care-n cădere de ele se agață.

Salcia plânge cu crengi alungite.
Frunzele pale si prea inerte,
Ajung în lacul și el adormit,
Ce susur nu are și nici clipocit.

Un greiere sare dar, negrul lui,
Mai multă tristețe dă ochiului.
E melancolic și deprimat.
Nu are chef nici de cântat.

Păsări nu sunt ,nici ciripit.
În cuib cu puii au ațipit.
Ce liniste grea , apăsătoare,
Totul e sumbru, fără vigoare.

O zi proastă

Autor:Livia Bătăiosu
N-am dormit deloc,
Nici de mâncat nu am putut
Și plouă afară tare, plouă peste tot.
Eu…bine nu mă simt.

Ploaia mă apasă,
Pe suflet ca o piatră grea.
Tristețea mă sufocă,
Sporește starea rea.

Îmi vin amintiri,
Nu prea bune nici plăcute.
Îmi vine rău sa plâng,
Dar mă abțin, stau pe tăcute.

Am palpitații…
Asta-i inima.
Oare ce-o mai vrea?
Cred că știu dar, n-am să spun.

Ah!...și capul ce mă doare.
Parcă-s o epavă.
Nu am chef de nimeni,
Nici măcar de mine.

Unii ma stresează,
Cu Salam si Guță.
Aș fugi de acasă.
Ufff!...mă agasează.

Nimeni nu intreabă,
De persoana mea.
Astăzi sunt ,cred,nevăzută,
Nimeni nu mă vrea.

Si de ce m-ar vrea?
Asta-i întrebarea cheie.
Eu, nu am răspuns la ea.
Ma doare si măseaua.
Iar m-am enervat….
Hai că am plecat..!!!

Poate într-o zi…

Autor:Livia Bătăiosu

Poate într-o zi… vom fi atât de apropiați,
Întuneric și lumină în doi vom împărți.
E atat de greu să ignori, sa spui că n-are rost,
Nu seamănă cu nimic de dinainte să fi fost.

Vom împarți și cerul și pământul de sub el,
Cum am facut-o și-nainte cu multă dragoste.
Poate într-o zi… vom fi atât de apropiați,
Cu cer, cu lună, stele și pământ amestecați.

Vom fi uniți cu lumea și cu universul,
Din doi ce-am fost vom fi doar unul
Și vom păși pe norii-ndepartați,
Uitând de toate și de toți.
Poate într-o zi …vom fi atât de apropiați….

Doar o zi

Autor :Livia Bătăiosu

De s-ar putea măcar o zi,
Să fii în locul meu.
Măcar o zi daca-i trai,
La fel cum traiesc eu.

Să simți ce gânduri mă frământă
Și câte rele mă-nspăimântă,
Să simți profound dezamăgirea,
Să-ți cauți locul și menirea.

Măcar o zi daca-i trăi,
În trupul și în gândul meu,
Te-ai speria și ai fugi,
Te-ai îngrozi de ce-ai găsi.

Dar nu o zi, măcar o clipă,
Să vezi, să simți prin ce tot trec.
Ai înțelege prin ce frică,
Durere, deznădejde mă petrec.

Dar tot atunci ai înțelege,
Ce mult însemni tu pentru mine.
Că ai rămas a mea nădejde,
Chiar dacă nu-nțelegi prea bine.

Și multe ar fi de înteles,
Trăiește doar o zi ca mine
Și vei vedea ce dor imens,
I-ascuns acolo pentru tine.

Și dacă nici atunci nu-ți pasă,
Înseamnă ca nu m-ai iubit.
Voi merge singură prin viață.
Singura spre cel sfârșit.

Va veni o zi

Autor: Livia Bătăiosu

Va veni o zi
Când mă vei cauta
Și-ți voi aminti,
Că n-a fost vina mea.

Eu te-am iubit mult.
Tu m-ai ignorat.
Am plecat plângând
Și te-ai bucurat.

Va veni o zi
Când tu mă vei iubi.
Vei pleca plângând,
Eu n-am să te ascult.

Dacă în tristețe ,
Te vei scufunda,
Îți vei plânge singur,
Toată dragostea.

Căci eu te-am iubit
Și m-ai alungat.
Cât am suferit,
Chiar nu ți-a păsat.

Acea zi...

Autor : Livia Bătăiosu

O zi banală, sumbră…
Fără pic de culoare,
Avea să-mi aducă,
Destinul pe cărare.

Un cuvânt…
A fost de ajuns
Și m-am trezit alergând,
Într-un vis de nepătruns.

Eram fericită…
O fericire necunoscută mie,
Ce avea să-mi aducă,
Multă bucurie.

Eram iubită…
Acea zi mi-a adus,
Iubirea mult așteptată,
Care m-a pătruns.

O zi pentru o viață.
Acea zi miraculoasă.
Sumbra…fără speranță,
Mi-a dăruit iubire pentru o viață.