Autor:Livia Bătăiosu
Se scurg încet pe față-mi nestemate,
Dar nu sunt ale mele lacrimi,
Sunt picături din al tău suflet care arde,
Cuprins de dor, cuprins de patimi.
Un zâmbet fugar fruntea-mi descrețește,
Nu-i zâmbetul meu ci doar o frântură,
O picătura din sufletul tău ce traiește
În sufletul meu, în veci împreună.
În ritmuri-cascade, inima-mi bate,
Nu-mi aparține, nu-i inima mea,
E o picătură din sufletul tău ce străbate,
Prin trupu-mi ce astăzi nu vrea
Decât o fărâmă din tine...
Inimia ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu