Picături din sufletul tău

Autor:Livia Bătăiosu


Se scurg încet pe fața-mi nestemate,
Dar nu sunt ale mele lacrimi,
Sunt picături din al tău suflet care arde,
Cuprins de dor, cuprins de patimi.


Un zâmbet fugar fruntea-mi descrețește,
Nu-i zâmbetul meu ci doar o frântură,
O picătura din sufletul tău ce trăiește
În sufletul meu, în veci împreună.

În ritmuri-cascade, inima-mi bate,
Nu-mi aparține, nu-i inima mea,
E o picătură din sufletul tău ce străbate,
Prin trupu-mi ce astăzi nu vrea
Decât o fărâmă din tine...
Inimia ta!

Suflet pereche

Autor: Livia Bătăiosu


Un suflet Domnul a luat.
El l-a privit apoi l-a frânt
În două jumătăți și l-a trimis,
Să umble pe pământ.

Și vei umbla neâncetat,
Sute de ani prin lume,
Îți va lipsi, vei cauta,
Să te-ntregești pe tine.

Un gol negru și intens,
E înăuntru și te doare.
Nu înțelegi ce ar putea,
Să-l facă să dispară.

Îți tot dorești și nu știi ce
Și cauți ne-ncetat,
Când vei gasi oare vei ști,
Că asta-i căutat??

De-l vei găsi tu negreșit,
Te vei vedea pe tine.
În lumea lui vei fi doar tu
Și va trăi prin tine.

Suflet pereche al tristeții

Autor: Livia Bătăiosu

Sunt sufletul pereche al tristeții,
Mă-brățișează tandru în pragul dimineții.
Îmi sărută ochii și buzele fierbinți
Și m-alintă-n vorbe triste și tristeți.

Îmi cuprinde mâna și îmi intră-n suflet,
Îmi fură privirea de lacrimi umezită,
Mă-nconjoară toată până mă înec.
Sunt a ei pereche. Nu mă-mpotrivesc.

Umbre rătăcite peste ochi îmi pune
Și coroană mândră numai din suspine,
Voaluri negre-mi sunt nelipsit veșmânt.
Tristețea-i în mine, cu ea m-am născut.

Mă iubeste sincer, mi-a pătruns în trup,
Eram jumătate și m-a întregit,
N-aș putea trăi dacă ar pleca,
Ea trăiește-n mine, eu trăiesc prin ea.

Ea îmi e perechea ce mi-a fost sortită,
Nu m-a părăsit nici măcar o clipă.
M-a iubit profund și s-a contopit
În adâncul meu și a înflorit.