Autor:Livia Bătăiosu
Lasa-ti frunza peste fața-mi,
În frunziș să mi-o ascundă,
Durerea să nu mi-o vadă,
Soarele și nicio umbră.
Lasă-ți frunza peste ochi-mi,
Ce-n izvoare mi se scaldă,
Lacrima molocom mi-o șterge,
Cu-a ta galbenă podoabă.
Frunzele din codru lasă-ți,
Peste pieptu-mi ce suspină,
Foșnetul duios m-aline
Cand îmi cântă in surdină.
Peste trupu-mi lasă-ți frunza
Și ascunde-mă-n desiș,
Azi să fiu una cu toamna,
Mâine, frunză-n lăstăriș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu