marți, 16 septembrie 2008

URSUL SI VEVERITA

Autor: LIVIA BATAIOSU

In padure-n luminis,
Sta un urs intr-un tufis,
Lang-o tufa de mur copt
Suparat si plictisit…..

Mai departe-ntr-un alun
Se agita o veverita.
Parc-ar vrea si ea o mura,
De la urs oare sa fure??

Se codeste, se-nvarteste,
Des din pleoape ea clipeste,
Jucausa nazdravana,
O aluna-i daruieste.

Cu ochi calzi , iscoditori,
Ursu-i da apoi o mura.
O priveste si se-ntreaba,
Cine-i mica roscovana,
Ce tot umbla prin poiana?

Si atunci vazu codana,
Ochii blanzi scanteietori.
Si isi zise bucuroasa,
Ursu-i bun si iubitor.

E ciudat dar minunat,
Cum prieteni s-au legat.
Si-i gasesti in luminis,
Langa mur intr-un tufis,
Veverita-i da alune,
Ursul inapoi ei mure.

$

Niciun comentariu: