Autor: Livia Bătăiosu
În pădure-n luminiș,
Stă un urs într-un tufiș,
Lâng-o tufă de mur copt
Supărat și plictisit…..
Mai departe-ntr-un alun,
Se agită o veveriță.
Parc-ar vrea si ea o mură,
De la urs oare să fure??
Se codește, se-nvârtește,
Des din pleoape ea clipește,
Jucăușă năzdrăvana,
O alună-i daruiește.
Cu ochi calzi , iscoditori,
Ursu-i dă apoi o mură.
O privește și se-ntreabă,
Cine-i mica roscovană,
Ce tot umblă prin poiană?
Și atunci văzu codana,
Ochii blânzi scânteietori.
Și iși zise bucuroasă,
Ursu-i bun si iubitor.
E ciudat dar minunat,
Cum prieteni s-au legat.
Și-i găsești în luminiș,
Lângă mur într-un tufiș,
Veverița-i dă alune,
Ursul înapoi ei mure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu