Autor: Livia Bătăiosu
Șoapte stinse, zgribulite,
Frunze roiuri, răvășite,
Ce foșnesc cu glasul stins,
Duse-n vântul ce le-a prins.
Murmur verde-arămiu,
Plânset galben-ruginiu,
Care cade-n lacrămioare
Peste frunze gălbioare.
Dor in șoapte și suspine,
Toamna cade-n valuri line,
Mări de frunze și petale
Zdrențuite, fug agale.
Roșiatice simțiri,
Șoapte lungi sub reci fiori,
Legănate-n vântul rece,
Șoapta trista li se stinge.
Doar o frunză 'ncă verzuie,
Atârnată-n crengi, lălâie,
Strigă stins la celelalte,
Noapte bună, dragi surate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu