Departe de propria-mi viață

Autor:Livia Bătăiosu

Sunt exilată de propria-mi soartă,
Împinsă într-un desiș de mărăcini,
Din când în când zăresc o poartă,
Dar, nu ajung la ea, nu pot de spini.

Dincolo-mi răzbate doar privirea
Și dorința care urlă ca o fiară,
Încătușată sunt, așa îmi e menirea,
Doar să privesc de dinafară.

Trăiesc departe de propria-mi viață,
Râvnesc la ea cu patimă si cu furie,
Cerului mă rog să-mi dea povață,
Cum să dărâm temnița sortită mie.

Pășesc cu greu, încrengături mă țin pe loc,
Răni deschise îmi storc toată vlaga,
Însă , mai am putere privirea s-o întorc,
Spre răsăritul ce-mi închide rana.

Departe de propria-mi viață mă târăsc,
Cu speranța că'ntr-o zi voi ajunge la ea,
Doar o zi, o singură zi să trăiesc,
Propria-mi viață...viața mea.