Autor :Livia Bătăiosu
Greoi și trist e glasul ploii,
Ce-mbracă zarea-n pături dese,
Iz rânced se ridică din noroiuri,
Tristețe multă-n picuri țese.
Priviri pierdute după geamuri,
Privesc tăcute printre falduri,
Dar, nu văd ploaia ci trecuturi
Ce le apasă....grele gânduri.
Pomi amorțiți cu brațele lăsate,
Ce-s dezbrăcați de frunze sub greutatea ploii,
Parcă-s stafii în piatră prefăcute,
Stau nemiscați sub vremuri pământii.
Păsări zgribulite , stins, se-aud în cuiburi,
Cuprinse de tristețea grea a ploii,
Monotonie, somn se scurg din ceruri,
Trezind doar...neânțelese gânduri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu