Autor :LIVIA B.
Greoi si trist e glasul ploii
Ce-mbraca zarea-n paturi dese,
Iz ranced se ridica din noroiuri,
Tristete multa-n picuri tese.
Priviri pierdute dupa geamuri
Privesc tacute printre falduri,
Dar, nu vad ploaia ci trecuturi
Ce le apasa....grele ganduri.
Pomi amortiti cu bratele lasate
Ce-s dezbracati de frunze sub greutatea ploii,
Parca-s stafii in piatra prefacute,
Stau nemiscati sub vremuri pamantii.
Pasari zgribulite , stins, se-aud in cuiburi
Cuprinse de tristetea grea a ploii,
Monotonie, somn se scurg din ceruri,
Trezind doar...neantelese ganduri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu