Somnolență...

Autor: Livia Bătăiosu

Plouă-ncet și somnoros,
Peste câmpul încă verde,
Care zace-n frig apos,
Mustăcind în zări se pierde,

Amorțite, zăpăcite,
Muștele lovesc în geam,
Precum frunzele zdrelite
Care lunecă din ram.

Vântul face piruete,
Adunând puf si scaieți,
Făcând salbe și barete,
Norilor de vată, șterși...

Stropii desenează-n praf,
Buburuze-n picățele,
Alergate de-un gândac
Somnoros...la fel ca ele.

Gândurile curg încet,
Înnotând către niciunde,
Amorțită stă în piept,
Inima în ritmuri surde.

Plouă-ncet și amorțit,
Cu stropi reci ce s-au trezit,
Ca să-mbrace-n moleșeală
Somnul, care stă s-adoarmă.

Glasul ploii

Autor :Livia Bătăiosu

Greoi și trist e glasul ploii,
Ce-mbracă zarea-n pături dese,
Iz rânced se ridică din noroiuri,
Tristețe multă-n picuri țese.

Priviri pierdute după geamuri,
Privesc tăcute printre falduri,
Dar, nu văd ploaia ci trecuturi
Ce le apasă....grele gânduri.

Pomi amorțiți cu brațele lăsate,
Ce-s dezbrăcați de frunze sub greutatea ploii,
Parcă-s stafii în piatră prefăcute,
Stau nemișcați sub vremuri pământii.

Păsări zgribulite , stins, se-aud în cuiburi,
Cuprinse de tristețea grea a ploii,
Monotonie, somn, se scurg din ceruri,
Trezind doar...neînțelese gânduri...

Ploaie din nori

Autor: Livia Bătăiosu

O ploaie tristă se scurge-ncetișor.,
Molcomă se strecoară printre tunete și nor,
De parca-r duce în picurii răzleți,
Tot greul lumii, lacrimi și tristeți.

Tacere apăsătoare alungată-n treacăt,
De lacrimi ce lovesc frunze plângătoare,
Ce-și lasă trupul greu sub doina fără seamăn,
Din ropote născută, tânguind cu jale…

Scrâșnesc copacii biciuiți cu sete,
De sulițe și foc din cerul parcă rupt,
Doar ploaia tristă plină de blândețe,
Frunza le-o sărută și ostoitul trup.

Plouă

Autor:Livia Bătăiosu

Plouă, plouă neâncetat,
Când mai încet, când sacadat,
În dansuri multe și ritmate,
Pe melodii de nori cântate.

Cu picuri mari cu strălucire de argint,
Iar licurici sunt cei mai mici,
Ce-n joacă sunt luați de vânt
Și aruncați încolo și aici.

Miroase a praf de ploaie umezit,
Pământul e scăldat cu a ei racoare,
Apa se strânge spumegând,
În râulețe mici unduitoare.

Pomii foșnesc și se-nfoiază.
Frunzele cânta și dansează.
Cristale au acum podoabă,
Pe verdele pălit de toamnă.

Cu praf de stele peste ele,
Florile lucesc de veselie,
Ploaia le-a-mbrăcat în straie.
Cu diamante și rubine.

Și plouă, ploua ne-ncetat….
Vrăjit de-a ploii melodie,
De șoapte dulci ce te-au chemat,
Dansezi cu norii ce te-mbie.

De zile plouă

Autor: Livia Bătăiosu

De zile plouă și e-nnourat
De parcă soarele a uitat
Să se trezească…

De nopți a dispărut și luna,
Nici stelele nu-s de găsit,
Poate că lor le e totuna
C-au adormit…

Picurii și vântul cântă,
Bătând geamul de la tindă,
Un cânt de leagăn ce animă,
Somnul pe geana amorțită.

De zile plouă cu argint,
Căzut din norul moleșit
Ce cască melancolic,obosit,
De ploaia care cade ne-ncetat,
De vântul care a uitat
Să se oprească…