Autor: Livia Bătăiosu
Plouă-ncet și somnoros,
Peste câmpul încă verde,
Care zace-n frig apos,
Mustăcind în zări se pierde,
Amorțite, zăpăcite,
Muștele lovesc în geam,
Precum frunzele zdrelite
Care lunecă din ram.
Vântul face piruete,
Adunând puf si scaieți,
Făcând salbe și barete,
Norilor de vată, șterși...
Stropii desenează-n praf,
Buburuze-n picățele,
Alergate de-un gândac
Somnoros...la fel ca ele.
Gândurile curg încet,
Înnotând către niciunde,
Amorțită stă în piept,
Inima în ritmuri surde.
Plouă-ncet și amorțit,
Cu stropi reci ce s-au trezit,
Ca să-mbrace-n moleșeală
Somnul, care stă s-adoarmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu