Marte în sufletul meu

Autor:Livia Bătăiosu

Deschide-ți mâna! Vânt de primăvară,
Presară peste trupul meu,
Din pleoapa-ți umedă lasă să cadă,
Bob de rouă proaspăt ca sărutul tău.

Din suava-ți gură trimite-mi adieri,
Calde, înmiresmate ca și brațul tău,
Ce îmi cuprinde trupu-n mângâieri,
Ești peste tot în jurul meu.

Deschide-ți inima și ploi de marte,
Mă vor preface-n picuri de argint
Și voi zbura în zări, departe,
Pe fața ta am să m-așez, zâmbind.

Deschide-ți sufletul si flori de primavară,
Mă vor cuprinde cu petala lor,
Mă vor purta în lumea lor suavă,
Voi fi o flore…nu suflet călător.

Deschide-ți gândul si lasă lăcrămioara,
Să mă atingă-n treacăt cu prospețimea ei,
Să-i simt tristețea, dorul și iubirea,
Născută azi și ieri din ochii tăi.

O primavară pentru noi

 O primăvară pentru noi

autor: Livia Bătăiosu

Cu obrazul rumen si mâna tremurândă,
Cu pași șovăitori si inima bătând,
Mă-ndrept spre tine rază blândă,
Te-ating…si nu e vis…zâmbind.

Privirea ți-o cuprind în ochi-mi arzători,
Fruntea mi-o aplec și mă trec sudori,
Flacără nestinsă mi-e sufletul din mine,
Te am în fața mea…minune.

Un zâmbet răsărit deschis-au zorii
Și-o lume ai lăsat să mă cuprindă,
În brațul tău trezită simt…fiorii,
Sunt ca o frunză-n vant…plăpândă.

În pieptul mult prea mic inima-mi zvâcnește,
Cuprinde-o-n pieptul tău cum m-ai cuprins pe mine
Într-un sărut etern, sărut ce mă trezește,
S-alerg în visul dăruit cu dragoste de tine.

Mă pierd sub greul simțământ,
Mă rătăcesc în lumea iubirilor eterne,
Te țin de mână și alerg râzând,
Sunt fericită!Tu, te-ai născut doar pentru mine.

Ești lângă mine și m-alint,
Sunt iar copil. Să râd…să plâng?
Ramuri de cires cu drag ma strang
Cu brat inmiresmat…le simt.

Și mi se taie răsuflarea,
Sub răsuflarea-ți proaspătă de primăvară,
Sunt langa tine, sunt ca boarea,
Ce-n adieri molcome se strecoară.

Am să rămân așa, veșnic pentru tine,
O flore de cires pe crengi înmugurite,
Cuprinsa-n brațul tău, simțuri minunate,
Voi înflori și voi renaște în miresme.

Frunze crude

Autor:Livia Bătăiosu

Ghemotoace mici plesnesc,
Roua dând-o la o parte,
Frunze verzi se pregătesc,
Să ne-arate de departe
Straie noi pe crengi golașe,
Spărgând boțuri mici, pufoase.

Ies din muguri mici țepușe,
Catre soare se intind,
Pete mici, verzui , gingașe,
Pufu-și lasă , se desprind,
Rasucindu-se voioase, chicotind.

Se desfac, se unduiesc,
Părăsind pufosul cuib,
Creanga iar o înverzesc,
Fragede, cu trupul crud,
Atrăgând din nou albina
Fluturii si libelula.

Primăvara

Autor: Livia Bătăiosu

Cu o ultimă lucire de cristal,
Ușor zăpada se retrage în pământ,
Hrănind cu trupu-i rădăcini,
Trezindu-le din somnul cel adânc.

Soarele cu blânda lui lumină,
Îi înconjoară pe cei adormiți.
Trezește muște,pomi…la viață
Și cu caldură sunt hrăniți.

În straie albe pomii s-au gătit,
Zici că-s mirese gata de nuntit.
Fluturi și albine au început ospăț,
Caută polenul cu râvnă și nesaț.

În covor de iarbă abia răsărit,
Furnici umblă cu mersul grabit,
Cautând hrană pentru la iarnă,
De flori se agață ,se-ncurcă în iarba.

Flori înflorite ca niște prințese,
Își unduie floarea în adiere.
Vântul adună mii de miresme,
Le-mparte apoi ca pe-o mângâiere.

Flori împletite cu raze de soare,
Miresme împreună cu raze de lună,
Fluturi stropiți cu praf de stele,
Renaște acum bătrâna natură.

Dansul primăverii

Dansul primăverii

Autor: Livia Bătăiosu

Ghiocei în fuste albe,
Pe la poale pistruiate,
Joacă hora prin pădure,
Bucurându-se de soare.

Viorele-nfrigurate,
Doar se uită de departe.
Cu mâinile-n buzunare,
Au pornit o bârfă mare.

Micsunelele pitice,
Ar dori să se ridice,
Să încingă hora mare,
Dar nu au picioare.

Lăcrămioarele în valsuri,
Varsă lacrimi în neștire.
Stau și plâng de fericire,
Că-s indragostite.

O narcisă rătăcită,
E gătita ca la nuntă.
Galbena de gelozie,
Joacă cu furie.

O lalea cu bluza creață,
Cam fudula și țâfnoasă,
Unduie din frunză des,
Că n-are de ales.

Mohorată o zambilă,
De un crin cu drag se anină
Și încinge o batută,
Parc-ar fi băută.

Greierele-n frac apare,
C-o chitara sa le cânte.
Până soarele apune,
Că sunt mândre multe.


*

Zâmbet de primăvara

Zâmbet de primăvară

Autor: Livia Bătăiosu

Un zâmbet ce-mi taie răsuflarea,
Se furișează-n gânduri și-n simțiri,
Flori de cireș, minuni ce îmi aduc iubirea,
Surâs de primăvară-n amintiri.

Priviri șăgalnice pătrund adânc în suflet,
Răscolind întreaga-mi lume, ridicând
Dogori în obrăjori dansând un tandru menuet,
În raze de lumină pe buze roșii frematând.

Emoții tumultoase, mireasmă amețitoare
A liliacului trezit în dimineață,
De sărutul rece al bobului de rouă,
Simțuri adormite ce revin la viață.

Mâini nevăzute-n adieri, mângâieri
Suave și plăpânde, catifelate-n seri,
Când doruri se cuprind în al iubirii vals,
Sub luna ce zambește în al nopții ceas.

Dorinți aprinse, nemărginite visuri,
Sub teii înfloriți, trimise în abisuri,
Îmbrățișari, strânsori, înlănțuite inimi,
Zboara către cer pe nevăzute aripi.