Primăvara

Autor: Livia Bătăiosu

Cu o ultimă lucire de cristal,
Ușor zăpada se retrage în pământ,
Hrănind cu trupu-i rădăcini,
Trezindu-le din somnul cel adânc.

Soarele cu blânda lui lumină,
Îi înconjoară pe cei adormiți.
Trezește muște,pomi…la viață
Și cu caldură sunt hrăniți.

În straie albe pomii s-au gătit,
Zici că-s mirese gata de nuntit.
Fluturi și albine au început ospăț,
Caută polenul cu râvnă și nesaț.

În covor de iarbă abia răsărit,
Furnici umblă cu mersul grabit,
Cautând hrană pentru la iarnă,
De flori se agață ,se-ncurcă în iarba.

Flori înflorite ca niște prințese,
Își unduie floarea în adiere.
Vântul adună mii de miresme,
Le-mparte apoi ca pe-o mângâiere.

Flori împletite cu raze de soare,
Miresme împreună cu raze de lună,
Fluturi stropiți cu praf de stele,
Renaște acum bătrâna natură.