Autor: Livia Bătăiosu
Visul se așterne în câmp cu lucernă,
Coaptă, înflorită cu miros de verde.
Te strigam….
Mi-era teamă că te pierdusem.
Te căutam…
Mă uitam speriată în depărtare.
Eram singură…eu și câmpul.
Am simțit în spate mișcare.
Erai tu…
Te-ai aplecat și ai rupt floarea
De mușețel cu soarele-n ea,
Mi-ai prins-o în parul
Ce seamănă cu aluna.,
În care vântul ușor se juca.
Ți-am luat fața în palme,
Iți sărutam gura și ochii neâncetat.
M-ai cuprins în brațele tale
Și m-ai ridicat,
Către norii ce se jucau în figurine….
Erai cu mine…
Mă simțeam Împărăteasă.
Ba nu !
Crăiasă…
Din lumea florilor venită,
Să mă iubești pentru o clipă.
Călcam lucerna în picioare,
Fragedă, coaptă-n razele de soare.
Era aevea dar, în vis.
Erai cu mine…
Aveam totul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu