Autor: Livia Bătăiosu
Prin praful mizer îmi umblă pașii,
Într-o viață banală ce nu mi-o doresc.
Traiesc într-o lume în care decepții,
Ne inconjoară și înfloresc.
Cerșetorii te roagă pentru o pâine,
Din mine puțin le dăruiesc.
În locul lor se poate mâine,
Prin praf mizer s-ajung să cerșesc.
Din pungi mizere aurolacii,
Se amețesc să uite de ei.
Pe strazi pustii cântă bețivii,
Mă uit îngrozită , cu milă la ei.
Toate-s murdare și fără de țel.
Pășesc prin praf, fac parte din el.
Zilele-n praf mizer le trăiesc,
Nimic nu mă face să strălucesc.
Praf e în aer, praf pe pământ.
În praf mă pierd și apoi ascult,
Cum pasul ridică praful în vânt.
Îmi urăsc viața prăfuită de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu