Autor:L LIVIA BATAIOSU
Ecoul vocilor ce le-am iubit
Strapung giulgiul negru al uitarii,
Ma striga si ma cheama in trecut
Si ma arunca-n gura departarii.
Ecouri slabe sau stridente,
Urechea-mi scalda in vibratii,
Cu ochii caut siluete
Inspre trecutul plin de gratii.
Nu sunt stafii si nici fantome,
Nicicum nu sunt halucinatii,
Sunt glasuri ce-si trimit ecoul
In dulci si blande incantatii.
Ecoul sufletelor stinse,
Danseaza pe al vesniciei umar,
Sunt glasuri stinse dar aprinse,
Sunt glasuri ce-si trimit ecoul.
Caci vii raman in amintire,
Si-am sa tresar cand le aseman
Cu cei ce sunt pe langa mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu