Aberații...întâmplate

Autor:Livia Bătăiosu

S-a întâmplat să se întâmple,
Să fiu scârbită de prea multe,
Desfaceri și nefaceri fără nume.
Ce-au construit o astă lume.

S-a întâmplat să se întâmple,
Să spun tăcând cuvinte mute,
Să înțeleg nimic din vorbe multe,
Și totul din întreguri începute,

Să fiu acolo s-a'ntâmplat
Când, nu eram cu adevărat,
I-ar când eram necontestat,
Eram nimicul absentat.

S-a întâmplat să se întâmple
Sa fiu trăită de prea multe,
Fapte încă nenăscute,
Spuse făra să se-ntâmple.

N-am cuvinte

Autor:Livia Bătăiosu

Privesc coala albă
Și caut cuvinte,
Să pot exprima,
Ce simt,ce-am în minte.

Aș descrie o stare.
Cuvinte nu-mi vin.
Ele sunt prea sărace,
Să spună ce simt.

Aș spune de tine,
Ce-nsemni pentru mine.
Cuvintele-s seci,
Și parcă prea reci.

Aș descrie frumosul.
De unde cuvinte?
Capul mi-e gol.,
Nimic n-am în minte.

Aș vrea să pot etala
Tristețea, durerea cumva.
Dar cu care cuvant?
Nimic n-am în gând.

Aș putea fericirea?
Nu există cuvânt,
Cu care ai putea
Descrie cumva
Acest sentiment.

Mintea mi-e albă,
Ca tine coală.
Poate maine,
Cuvinte să-mi vină.

Descântec

Autor : Livia Bătăiosu

Un ciolan fierbea-ntr-o oală,
Printre creieri de maimuța,
Rădăcini de plop în poala,
Șoarece fără codiță.

O piftie aromată,
Ochi de șarpe dus de vânt,
Solzi de vită deocheată,
Cu spinarea la pământ.

Fluturi orbi fără petale,
Rouă pe un strat de nuci,
Trei tânțari ce merg agale,
Fum ce curge-n vălătuci.

Tuciul fierbe, osul moare,
Sub a cerului povară,
Melcul duce în spinare
Norul negru de aseară.

Iarba acră, foc de apă,
Răsărit în zori de seară,
Șarpe care poartă-n talpa,
Fruntea lumii, floare rară.