Îngerul fericirii

Autor: Livia Bătăiosu

Înger bun când treci pe pământ,
Să-mparți fericire cu al tău sărut,
Lasă să-ți cadă măcar un fulg,
O fărâmă din tine în al meu gând.

Aruncă-ți privirea asupra mea.
Nu trece iar fără a vedea,
Lasă-ți lumina să mă-nconjoare,
Atinge -mă în zbor cu aripile tale.

Lasă-ți privirea să mă pătrundă,
Oprește-ți zborul, stai o secundă.
Întinde-ți brațul să mă cuprinzi,
Cu a ta strălucire să mă luminezi.

Din aura ta îmi poți da și mie,
Cât de puțin, o mică scânteie.
Din mâna ta ai putea scăpa,
Un bob cât de mic și-n inima mea.

Din gura ta ai putea scăpa,
Un singur cuvânt ce-mi va mângâia,
A mea ureche ce așteaptă demult,
Un semn de la tine aici pe pământ.

Și de ți se pare că-s prea ne-nsemnat,
Aruncă măcar o mână de praf.
În el voi găsi puțină iubire,
Sau poate o urmă de fericire.

Pe urma unui înger

Autor:Livia Bătăiosu

Am tot chemat un înger,
Pe care să-l urmez,
Un înger pentru mine
Să-l am și să-l păstrez.

Mi-a auzit chemarea
Și-a apărut în noapte,
Ducându-mă în zbor,
Pe aripile-i albe.

Alerg urmându-i drumul
Și șoapta și chemarea,
Mă-nalț cu el la stele
Căci blânda-i este calea.

Și strălucesc în pufu-i,
Pierdută-n paradis,
Înconjurată-n flori,
Flori albe de cireș.

Cuprinsă-n brațe moi,
De vrajă și tandrețe,
Pe urma unui înger
Lunec cu tristețe.

Căci fericirea-mi este,
Acolo unde-i el.
Aștept să mă atingă,
Să pot zbura din nou.

Fetița mea e înger

Autor: Livia Bătăiosu

Am născut un înger fără aripi,
Cu păr bogat și bucălat,
Avea ochii mari, albaștrii
Dar, Domnul m-i l-a luat.

Prea puțin m-am fericit,
Cu trupul ei mic și slăbit.
Atât de mult eu mi-am dorit,
Să-mi spuna *MAMA*, doar atăt.

Spuneam mereu că e un înger,
Cu suflet din sufletul meu,
Atunci cred c-a văzut-o Domnul
Și a chemat-o în cer la El.

El aripi, aură i-a pus.
Fetița mea e înger sus.
Fetita mea cea mult iubită,
Cu aripi mari împodobită.

C-o singură durere am rămas,
Când ai plecat n-am apucat,
În brațe să te iau de bun rămas,
Să-ți sărut chipul înger adorat.

Dormi precum un înger

Autor:Livia Bătăiosu
Fiica mi-a fost muză

Pieptul îți tresaltă-n rasuflări ușoare,

Înconjurată-n aură strălucitoare,
Dormi precum un înger mică flore,
Călătorind în vise pe-a somnului cărare.

Sub gene râuri de lumină,
Îngenunchiază stele și luciferi,
Obrazul pal desprins parcă din lună,
Întuneca a iernilor ninsori în temeri.

Un înger adormit ce trezește pacea,
Albastre zări sub fruntea-i se deschid,
De liniște cuprins, chip atât de dulce,
Dormi precum un înger, suflet de copil.

Recunoștință

Autor: Livia Bătăiosu



Cad în genunchi, un suflet ţin în m
âini,
Căzut din cer, venit de prin genuni
Ori răsărit din marea înspumată.
Sărut pământul, recunoştinţă am pe faţă.

Un suflet, umbră rătăcită
Ce s-a oprit în palma mea pentru o clipă,
Privindu-l timpul l-am oprit pe loc,
Să-l ţin lângă mine, minune şi noroc.

El se strecoară-ncet, vibrând de fericire,
Alunecând uşor din palma care-l ţine
Spre inima ce-mi bate plină de iubire.
Recunoştinţă simt că este lângă mine.

Îl ştiu aici, îl simt de-o viaţă
Cum mă îndrumă, mă veghează,
Iubirea-i sfântă, flacără nestinsă,
Arde, mă-nconjoară c-o dragoste imensă.

Cad în genunchi, în suflet am recunoştinţă,
Capul mi-l aplec, privirea mi-o cobor,
Sărut făptura ce mi-a dat credinţă,
Umilă-i mulţumesc că s-a oprit în palma mea din zbor.