RECUOSTINTA

Autor: LIVIA BATAIOSU



Cad în genunchi, un suflet ţin în m
âini,
Căzut din cer, venit de prin genuni
Ori răsărit din marea înspumată.
Sărut pământul, recunoştinţă am pe faţă.

Un suflet, umbra rătăcită
Ce s-a oprit în palma mea pentru o clipă,
Privindu-l timpul l-am oprit pe loc,
Să-l ţin lângă mine, minune şi noroc.

El se strecoară-ncet, vibrând de fericire,
Alunecând uşor din palma care-l ţine
Spre inima ce-mi bate plină de iubire.
Recunoştinţă simt că este lângă mine.

Îl ştiu aici, îl simt de-o viaţă
Cum mă îndrumă, mă veghează,
Iubirea-i sfântă, flacără nestinsă,
Arde, mă-nconjoară c-o dragoste imensă.

Cad în genunchi, în suflet am recunoştinţă,
Capul mi-l aplec, privirea mi-o cobor,
Sărut făptura ce mi-a dat credinţă,
Umilă-i mulţumesc că s-a oprit în palma mea din zbo