Noaptea sânzienelor

Autor:Livia Bătăiosu

În noaptea magică de Sânziene,
Împărătesele- Văzduhului dansează,
Iubiri eterne leagă pe vecie,
Cu roua sânzienelor le-mprospătează.

În dansuri mitice nocturne,
Cu vrăji, descântece și farmec,
Aduc doar binele în lume,
Cu suflet de Crăiasă darnic.

Culegeți roua de pe sânziană,
Unde fecioara nopții a lăsat,
Iubire multă cu a ei geană,
În dansul ei cel fermecat.

În noaptea magică de Sânziene,
Cerul porțile-și deschide,
Comorile se fac văzute,
Prin vraja Zânelor-Fecioare.

E noaptea-n care au scăpat,
De zmeii ce le-au ferecat.
Fecioare pure ca și sânziana,
Ce-și poartă cu mândrie floarea.

E noaptea lor, a Sânzienelor,
Fecioare ale nopții fermecate,
Ce poartă-n păr aroma florilor,
Și frumusețe-n inimile lor curate.

Sânziene

Autor : Livia Bătăiosu

Sânzienele pe dealuri,
Își apleacă floarea-n vânt,
Unduindu-se în valuri,
De la poale până-n vârf.

Galben viu care valsează,
Într-un ritm amețitor.
Dealu-i plin de gingășie
De arome și culori.

Dealuri îmbrăcate-n valuri
Care vin și se intorc.
Parcă-i marea înspumată,
Ce s-agită-n orizont.

Sânzienele se-ndoaie,
Când la cer, când la pământ.
Floarea lor galben-bălaie,
Își lasă aroma-n vânt.

*

Șoapta sânzienelor

Șoapta sânzienelor

Autor : Livia Bătăiosu

Azi pe pernă îmi zâmbeau,
Sânzienele lăsate
Cu-ale tale blânde șoapte,
Să-mi aline somnul greu
C-o iubire fără moarte.

Eu…cuprinsă-n dulci cuvinte,
În petale gălbioare,
Lăcrimez, mi-aduc aminte,
De-a ta dulce sărutare
Și-apoi râd gândind că iară,
Vei veni pe seară.

Soarele pe deal se lasă,
Greierii încep să cânte,
Ascult pașii, sunt voioasă,
Ai sosit…iubite!

Tu…cu o mână mă cuprinzi,
În cealaltă-i sânziana,
Ce cu drag în păr mi-o prinzi…
Celelalte în buchet , le ascunzi de mine,
Căci pe pernă mâine iar
Vor zâmbi…șoptind…iubire.