În amurg

Autor:Livia Bătăiosu

Se așterne amurgul și ceața se lasă,
Peste câmpuriși văi ca o patură groasă.
Îmbracă copiii ce încă la joacă,
N-au obosit, sunt cârduri la poartă.

Din laptele alb se aud încă glasuri,
De parc-ar vorbi ceața lăptoasă,
Ce-a pus stăpânire până în ceruri,
Cu abur și apă înecăcioasă.

Vântul adie și-o risipește,
Din nou ceru-n amurg strălucește.
Stele și nori întunecați,
Încet se așează pe cer răsfirați.

Alunecă totul din amurg către noapte
Și fiarele nopții încep să se arate.
Lumina-i cuprinsa de-ntuneric treptat
Care, se așează cu negrul său mat.

Amurgul sfârșește în noaptea adâncă,
Când luna-i pe cer, cucuvelele cântă.
De negura nopții când totu-i cuprins,
Amurgul se lasă pe aripi de vis.

APUS

Autor: LIVIA BATAIOSU

Apusul se strecoara peste norii-n ceata,
Soarele adormit capul isi rezeama
Pe un nor ca puful catre asfintit,
Razele isi culca pe aripi de vant.

Lumina-si ascunde dupa negrul munte,
Cade-n toropeala si se scalda-n umbre,
Umbre ce aduc somnul peste el,
Leganat usor de un vanticel.

Apusul zambeste si ne inconjoara
Cu cer instelat si cu blanda seara,
Luna cea ochioasa ne priveste mut
Iar luceferi spun , povestea de demult.

Stele cazatoare se aud trecand
Pe sub umbra noptii pe cer stralucind,
Liniste si vise ce se nasc in noapte
Se aseaza-ncet peste grele pleoape.

Soarele-i de mult adormit in zari,
Negre-i sunt acum blandele-i sclipiri,
Apusul si el de mult a apus,
S-a lasat de noapte cu totul cuprins.