Se afișează postările cu eticheta ASTEPTARE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ASTEPTARE. Afișați toate postările

joi, 29 mai 2008

Te aștept

Autor: Livia Bătăiosu

Te aștept să vii, încet te-apropii,
Te simt in boarea caldă a dimineții,
Te văd în roua ce-mi zâmbește,
Îmbietor pe floarea ce-nflorește.

Tânjesc, mă zbat în dulce așteptare,
Visez la clipa când voi soarbe,
Din cupa vieții plină de iubire
Voi alerga spre tine, fericire.

Aud cuvinte spuse-n șoaptă,
Manunchi de stele răsărite în amurg,
Le strâng la piept, sunt nestemate
Ce-n suflet mi-au pătruns adânc.

Mărgăritare ce-ți vestesc venirea,
Simțuri răscolite, flacără aprinsă,
Cu brațele deschise îmi aștept iubirea
Și fericirea ce mi-a fost promisă.

Aștept în zori, aștept târziu în noapte,
Aștept în clipe de tăcere,
Știu c-ai să vii oricât ești de departe,
Să-mi dai sărutul vieții, mângâiere.

luni, 26 mai 2008

Aștept un semn

Autor :Livia Bătăiosu

În negura nopții și-n mijlocul zilei,
Aștept un semn, un semn ce nu vine.
În amurg și dimineața devreme,
Aștept un semn, aștept în tăcere.

Tăcerea mea e semnul durerii,
Durere care m-a doborât.
M-am aruncat în gura tăcerii,
Aștept un semn spre cer să m-avânt.

Aștept un semn, un semn de la tine,
Oricine și orice, ai fi pentru mine..
Alungă durerea și rupe tăcerea,
Dă-mi aripi să zbor, să simt fericirea.

Lumina zilei e întunecata.
Noaptea e noapte și mai adâncă.
Dimineața e rece și mohorâtă.
Amurgul în vise negre m-aruncă.

Lacrima-i semnul tristeții din mine,
Aștept un semn care, poate maine,
Va veni odată cu răsăritul.
Va fi începutul sau poate sfârșitul.

Aștept cu nerăbdare

Autor: Livia Bătăiosu

Aștept cu nerăbdare glasul să-ți aud
Și-n tremur să-ți cuprind în palme obrăjorii,
S-aștern încetișor pe buze un sărut
Și-o mangâiere tandră la lăsarea serii.

Cu brațul să-ți cuprind a inimii suflare,
Ce-n trupu-ți bate în puternice zvâcniri,
Flămânda-mi gură cu ardoare,
Să mi-o dezmierzi cu desfătări.

Lumina să ți-o sorb cu sete, apă vie,
Cu sufletul să-mi simți iubirea,
Să simți că viața-mi aparține ție,
În ochi privește adânc trăirea.

Aștept cu nerăbdare, pătrunde-n lumea mea
Și vei cunoaște adevăr, nesfârșite doruri,
Cuprins vei fi comoara mea,
De brațu-mi ce te-așteptă-n tremur.

Primește-mi dragostea ca pe un dar,
Căci dar mi-ai fost și alinare
Și vei găsi dulce izvor,
Ce curge lin, spre tine, mângâiere.



Aștept...

Autor: Livia Bătăiosu

Furtună și viscol să-nghețe durerea,
Un soare puternic s-alunge tristețea,
O ploaie de mai să-nvie speranța,
O mână întinsă ce lacrima-mi șterge,
Un zâmbet pe buze ce-aduce alinare,
Un suflet de aur,o inimă mare,
Sortită în viață – singurătății-
Ce mare-i durerea și cruntă așteptarea.
De vrei -înțelege !!!!!De nu…neînțeleasă,
Aștept în zadar să nască speranț.a
AȘTEPT……..

joi, 22 mai 2008

Voi fi aici

Autor : Livia Bătăiosu

Voi fi aici în ale vremii brațe,
Cum m-ai lăsat,fără cuvinte și speranță.
Voi fi ca stânca rece, neclintită,
Scăldată-n razele de soare dar, neîncalzită.

Voi fi o umbră nepătrunsă de lumină.
Voi fi aici, așteptându-te pe tine.
Rămasă-n timpul care trece în surdină,
Fără a dori ceva de care să se țină.

Voi fi o ancoră pe fundul de ocean,
Uitată în adâncuri printre tufe de corali,
Delfinii-mi vor aduce lumina din înalt,
Voi fi aici, așteptându-te cu drag.

Voi fi un far la malul mării,
Voi fi aici să-ți luminez cărarea,
Când din hațișuri nu mai ai puterea,
Să găsești drumul. Eu voi fi lumina.

Voi fi aici întotdeauna pentru tine,
Pierdută-n timp și spațiu fără nimeni.
Indiferent de vremea care vine,
Voi fi aici, așteptându-te pe tine.

marți, 20 mai 2008

A mai trecut o zi...

A mai trecut o zi…

Autor : Livia Bătăiosu

A mai trecut o zi din cruda-mi viață,
O zi cu-n strop de fericire,
M-agăț de ea ca de un fir de ață,
De nu s-ar rupe, e firav, subire.

O zi ce mi-a hrănit speranța 
Ce-n agonie zace de mulți ani,
Și-a ridicat puțin balanța,
Tămăduindu-mi una dintre răni.

O zi ce mi-a adus un zâmbet,
Ce l-am pierdut ori rătăcit,
Acum surâd, trăiesc un cântec
În primăvară răsărit..

O zi trecută azi mi-a dat ziua de mâine,
Ce-o voi începe cu un zâmbet larg,
Un zâmbet apărut printr-o minune,
De nicăieri, îmi zburdă pe obraz.

Și ochi-mi joacă-n luminițe,
Mi-e teamă însă să respir…sa râd,
Să nu dispară în tristețe,
Ziua de mâine ce-o aștept visând.