Autor: Livia Bătăiosu
Te aștept să vii, încet te-apropii,
Te simt in boarea caldă a dimineții,
Te văd în roua ce-mi zâmbește,
Îmbietor pe floarea ce-nflorește.
Tânjesc, mă zbat în dulce așteptare,
Visez la clipa când voi soarbe,
Din cupa vieții plină de iubire
Voi alerga spre tine, fericire.
Aud cuvinte spuse-n șoaptă,
Manunchi de stele răsărite în amurg,
Le strâng la piept, sunt nestemate
Ce-n suflet mi-au pătruns adânc.
Mărgăritare ce-ți vestesc venirea,
Simțuri răscolite, flacără aprinsă,
Cu brațele deschise îmi aștept iubirea
Și fericirea ce mi-a fost promisă.
Aștept în zori, aștept târziu în noapte,
Aștept în clipe de tăcere,
Știu c-ai să vii oricât ești de departe,
Să-mi dai sărutul vieții, mângâiere.
Viata vazuta printre lacrimi, zambete, speranta, vis si frumusetea naturii...incercari reusite sau nereusite de a da viata trairilor prin aceste cuvinte pline de suflet caci pana la urma sufletul e tot ce ne ramane.
Se afișează postările cu eticheta ASTEPTARE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ASTEPTARE. Afișați toate postările
joi, 29 mai 2008
luni, 26 mai 2008
Aștept un semn
Autor :Livia Bătăiosu
În negura nopții și-n mijlocul zilei,
Aștept un semn, un semn ce nu vine.
În amurg și dimineața devreme,
Aștept un semn, aștept în tăcere.
Tăcerea mea e semnul durerii,
Durere care m-a doborât.
M-am aruncat în gura tăcerii,
Aștept un semn spre cer să m-avânt.
Aștept un semn, un semn de la tine,
Oricine și orice, ai fi pentru mine..
Alungă durerea și rupe tăcerea,
Dă-mi aripi să zbor, să simt fericirea.
Lumina zilei e întunecata.
Noaptea e noapte și mai adâncă.
Dimineața e rece și mohorâtă.
Amurgul în vise negre m-aruncă.
Lacrima-i semnul tristeții din mine,
Aștept un semn care, poate maine,
Va veni odată cu răsăritul.
Va fi începutul sau poate sfârșitul.
În negura nopții și-n mijlocul zilei,
Aștept un semn, un semn ce nu vine.
În amurg și dimineața devreme,
Aștept un semn, aștept în tăcere.
Tăcerea mea e semnul durerii,
Durere care m-a doborât.
M-am aruncat în gura tăcerii,
Aștept un semn spre cer să m-avânt.
Aștept un semn, un semn de la tine,
Oricine și orice, ai fi pentru mine..
Alungă durerea și rupe tăcerea,
Dă-mi aripi să zbor, să simt fericirea.
Lumina zilei e întunecata.
Noaptea e noapte și mai adâncă.
Dimineața e rece și mohorâtă.
Amurgul în vise negre m-aruncă.
Lacrima-i semnul tristeții din mine,
Aștept un semn care, poate maine,
Va veni odată cu răsăritul.
Va fi începutul sau poate sfârșitul.
Aștept cu nerăbdare
Autor: Livia Bătăiosu
Aștept cu nerăbdare glasul să-ți aud
Și-n tremur să-ți cuprind în palme obrăjorii,
S-aștern încetișor pe buze un sărut
Și-o mangâiere tandră la lăsarea serii.
Cu brațul să-ți cuprind a inimii suflare,
Ce-n trupu-ți bate în puternice zvâcniri,
Flămânda-mi gură cu ardoare,
Să mi-o dezmierzi cu desfătări.
Lumina să ți-o sorb cu sete, apă vie,
Cu sufletul să-mi simți iubirea,
Să simți că viața-mi aparține ție,
În ochi privește adânc trăirea.
Aștept cu nerăbdare, pătrunde-n lumea mea
Și vei cunoaște adevăr, nesfârșite doruri,
Cuprins vei fi comoara mea,
De brațu-mi ce te-așteptă-n tremur.
Primește-mi dragostea ca pe un dar,
Căci dar mi-ai fost și alinare
Și vei găsi dulce izvor,
Ce curge lin, spre tine, mângâiere.
Aștept cu nerăbdare glasul să-ți aud
Și-n tremur să-ți cuprind în palme obrăjorii,
S-aștern încetișor pe buze un sărut
Și-o mangâiere tandră la lăsarea serii.
Cu brațul să-ți cuprind a inimii suflare,
Ce-n trupu-ți bate în puternice zvâcniri,
Flămânda-mi gură cu ardoare,
Să mi-o dezmierzi cu desfătări.
Lumina să ți-o sorb cu sete, apă vie,
Cu sufletul să-mi simți iubirea,
Să simți că viața-mi aparține ție,
În ochi privește adânc trăirea.
Aștept cu nerăbdare, pătrunde-n lumea mea
Și vei cunoaște adevăr, nesfârșite doruri,
Cuprins vei fi comoara mea,
De brațu-mi ce te-așteptă-n tremur.
Primește-mi dragostea ca pe un dar,
Căci dar mi-ai fost și alinare
Și vei găsi dulce izvor,
Ce curge lin, spre tine, mângâiere.
Aștept...
Autor: Livia Bătăiosu
Furtună și viscol să-nghețe durerea,
Un soare puternic s-alunge tristețea,
O ploaie de mai să-nvie speranța,
O mână întinsă ce lacrima-mi șterge,
Un zâmbet pe buze ce-aduce alinare,
Un suflet de aur,o inimă mare,
Sortită în viață – singurătății-
Ce mare-i durerea și cruntă așteptarea.
De vrei -înțelege !!!!!De nu…neînțeleasă,
Aștept în zadar să nască speranț.a
AȘTEPT……..
Furtună și viscol să-nghețe durerea,
Un soare puternic s-alunge tristețea,
O ploaie de mai să-nvie speranța,
O mână întinsă ce lacrima-mi șterge,
Un zâmbet pe buze ce-aduce alinare,
Un suflet de aur,o inimă mare,
Sortită în viață – singurătății-
Ce mare-i durerea și cruntă așteptarea.
De vrei -înțelege !!!!!De nu…neînțeleasă,
Aștept în zadar să nască speranț.a
AȘTEPT……..
joi, 22 mai 2008
Voi fi aici
Autor : Livia Bătăiosu
Voi fi aici în ale vremii brațe,
Cum m-ai lăsat,fără cuvinte și speranță.
Voi fi ca stânca rece, neclintită,
Scăldată-n razele de soare dar, neîncalzită.
Voi fi o umbră nepătrunsă de lumină.
Voi fi aici, așteptându-te pe tine.
Rămasă-n timpul care trece în surdină,
Fără a dori ceva de care să se țină.
Voi fi o ancoră pe fundul de ocean,
Uitată în adâncuri printre tufe de corali,
Delfinii-mi vor aduce lumina din înalt,
Voi fi aici, așteptându-te cu drag.
Voi fi un far la malul mării,
Voi fi aici să-ți luminez cărarea,
Când din hațișuri nu mai ai puterea,
Să găsești drumul. Eu voi fi lumina.
Voi fi aici întotdeauna pentru tine,
Pierdută-n timp și spațiu fără nimeni.
Indiferent de vremea care vine,
Voi fi aici, așteptându-te pe tine.
Voi fi aici în ale vremii brațe,
Cum m-ai lăsat,fără cuvinte și speranță.
Voi fi ca stânca rece, neclintită,
Scăldată-n razele de soare dar, neîncalzită.
Voi fi o umbră nepătrunsă de lumină.
Voi fi aici, așteptându-te pe tine.
Rămasă-n timpul care trece în surdină,
Fără a dori ceva de care să se țină.
Voi fi o ancoră pe fundul de ocean,
Uitată în adâncuri printre tufe de corali,
Delfinii-mi vor aduce lumina din înalt,
Voi fi aici, așteptându-te cu drag.
Voi fi un far la malul mării,
Voi fi aici să-ți luminez cărarea,
Când din hațișuri nu mai ai puterea,
Să găsești drumul. Eu voi fi lumina.
Voi fi aici întotdeauna pentru tine,
Pierdută-n timp și spațiu fără nimeni.
Indiferent de vremea care vine,
Voi fi aici, așteptându-te pe tine.
marți, 20 mai 2008
A mai trecut o zi...
A mai trecut o zi…
Autor : Livia Bătăiosu
A mai trecut o zi din cruda-mi viață,
O zi cu-n strop de fericire,
M-agăț de ea ca de un fir de ață,
De nu s-ar rupe, e firav, subire.
O zi ce mi-a hrănit speranța
Ce-n agonie zace de mulți ani,
Și-a ridicat puțin balanța,
Tămăduindu-mi una dintre răni.
O zi ce mi-a adus un zâmbet,
Ce l-am pierdut ori rătăcit,
Acum surâd, trăiesc un cântec
În primăvară răsărit..
O zi trecută azi mi-a dat ziua de mâine,
Ce-o voi începe cu un zâmbet larg,
Un zâmbet apărut printr-o minune,
De nicăieri, îmi zburdă pe obraz.
Și ochi-mi joacă-n luminițe,
Mi-e teamă însă să respir…sa râd,
Să nu dispară în tristețe,
Ziua de mâine ce-o aștept visând.
Autor : Livia Bătăiosu
A mai trecut o zi din cruda-mi viață,
O zi cu-n strop de fericire,
M-agăț de ea ca de un fir de ață,
De nu s-ar rupe, e firav, subire.
O zi ce mi-a hrănit speranța
Ce-n agonie zace de mulți ani,
Și-a ridicat puțin balanța,
Tămăduindu-mi una dintre răni.
O zi ce mi-a adus un zâmbet,
Ce l-am pierdut ori rătăcit,
Acum surâd, trăiesc un cântec
În primăvară răsărit..
O zi trecută azi mi-a dat ziua de mâine,
Ce-o voi începe cu un zâmbet larg,
Un zâmbet apărut printr-o minune,
De nicăieri, îmi zburdă pe obraz.
Și ochi-mi joacă-n luminițe,
Mi-e teamă însă să respir…sa râd,
Să nu dispară în tristețe,
Ziua de mâine ce-o aștept visând.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)