Autor : Livia Bătăiosu
Punem iubire din belșug
Și să nu uit dragostea,
Care-i cireașa de pe tort
În salata mea.
Mai punem și săruturi dulci,
Cu arome diferite,
În îmbrățișări prelungi
Și atingeri înfocate.
Cu o mireasmă de tristețe,
Vom condimenta.
Cu un pic de gelozie,
O vom înfoia.
Apoi lacrimile-n ploaie,
Vor lega salata,
Vom amesteca mândria
Și aproape-i gata.
Punem dor dar nu prea mult
Și un strop de fericire,
În amestec cu extazul,
Apoi iar punem iubire.
Se amestecă ușor,
Cu mult suflet se stropește,
Se așează intr-un bol.
Caldă, rece se serveste.
Viata vazuta printre lacrimi, zambete, speranta, vis si frumusetea naturii...incercari reusite sau nereusite de a da viata trairilor prin aceste cuvinte pline de suflet caci pana la urma sufletul e tot ce ne ramane.
Se afișează postările cu eticheta IMPRESII. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta IMPRESII. Afișați toate postările
sâmbătă, 31 mai 2008
luni, 26 mai 2008
Veneția
Autor: Livia Bătăiosu
Pe piatra veche seculară,
Un pas făcut, ești in trecut.
Istoria e pretutindeni care,
Miroase-a vechi, a dedemult.
Clădiri bătrâne, învechite,
Au rezistat în timp eroic.
Aduc frumosul din vechime.
Îl simți, îl vezi în întregime.
Oraș pe apă asemuit,
C-o navă-n mijloc de ocean,.
Cărări de apă ce strabat,
Orașu-n lung și-n lat.
Gondolele sunt pline toate,
Cu-ndrăgostiți ce și-au jurat,
Iubire în eternitate.
Esti casa lor, tu i-ai chemat.
O operă de artă ești,
Unde artiștii au lăsat,
O semnatură-n piatra veche,
Cu dragoste te-au ridicat.
Sunt piețe, domuri, catedrale,
I
Pe piatra veche seculară,
Un pas făcut, ești in trecut.
Istoria e pretutindeni care,
Miroase-a vechi, a dedemult.
Clădiri bătrâne, învechite,
Au rezistat în timp eroic.
Aduc frumosul din vechime.
Îl simți, îl vezi în întregime.
Oraș pe apă asemuit,
C-o navă-n mijloc de ocean,.
Cărări de apă ce strabat,
Orașu-n lung și-n lat.
Gondolele sunt pline toate,
Cu-ndrăgostiți ce și-au jurat,
Iubire în eternitate.
Esti casa lor, tu i-ai chemat.
O operă de artă ești,
Unde artiștii au lăsat,
O semnatură-n piatra veche,
Cu dragoste te-au ridicat.
Sunt piețe, domuri, catedrale,
I
Împletite-n vechi și nou.
Castele vechi unde prințese,
Odinioară locuiau.
Păreri de rău, melancolie,
Când pleci și-l lași în urma ta,
Dar ai ramas c-o amintire
Și speri sa-l mai revezi cândva.
Castele vechi unde prințese,
Odinioară locuiau.
Păreri de rău, melancolie,
Când pleci și-l lași în urma ta,
Dar ai ramas c-o amintire
Și speri sa-l mai revezi cândva.
*
Abonați-vă la:
Postări (Atom)